Nu, n-am ales eu să fiu single


      Dormisem vreo 2 ore în ultimele 40-45, așa că în momentul în care am ajuns acasă, mi-am tras pijamalele așa nespălată cum eram și cornu-n pernă fără sonerie de trezire. Că era doar 9 dimineață nu era o problemă pentru mine, ultima lună mi-o petrecusem fix așa, adică pe invers, ziua somn, noaptea muncă, iar în zilele libere prea zombi ca să știu cine sunt, ce sunt, ce zi, lună ori anotimp.
      M-am trezit dimineață, adică a doua zi dimineață, dormisem cam 20 de ore cu ceva întreruperi presupuse după ambalajele a patru pachete de crekers și sticla de apă neterminată de pe noptieră, petele de cafea de pe gresie în schimb mă băgau în ceață în timp ce ușa deschisă de la baie îmi dezvăluia motivul principal pentru care mă trezisem.
     Din oglindă mă privea o față liniștită, întinsă bine de multele ore de somn. Aproape 50 de ani. Femeie. Viață simplă, liniștită, cu necesități puține. Single. Nu pentru că așa aș fi ales. Specific asta pentru că în ultimul timp avertizez astfel de întrebări, vreau să zic mai des decât de obicei, chiar prea des, cu conotații contrarii: ori sunt victimă ori am vreo vină mare pentru această stare de lucruri.
      O să spun câteva lucruri în merit, evident, în ceea ce mă privește, că nu pot și nici nu vreau să vorbesc în numele tuturor femeilor single din lume, și asta pentru că suntem diferite și în consecință simțim diferit, indiferent de mințile străluminate, peste care dau din când în când în diverse moduri, care își închipuie că știu trăirile femeilor din diverse faze ale vieții acestora, single ori nu.
   Așadar: Nu, nu m-am trezit într-o dimineață zicând „Eu de azi vreau sa fiu single pentru totdeauna!” Nu, nu sunt single pentru că așa am decis dar nici pentru că așa a decis altcineva pentru mine. Nu, nu sunt înconjurată de 178 de burlaci pe care îi resping sistematic pentru că nu ajung la standardele mele de amazoană metropolitană. Da, am făcut o acurată swot analysis a vieții de single cu ai săi pro și contra. Nu, nu cred că n-am avut noroc în  dragoste. Mai degrabă cred că avem fiecare un destin care se împletește, în moduri pe care înțelegerea umană nu le cuprinde, cu decizii pe care le-am luat ori n-am avut curajul să le luam de-a lungul timpului dar care n-au nicio treabă cu norocul. În orice caz, n-am ales eu să fiu single. Dar Da, am ales eu să am un copil pe care să-l cresc indiferent de condiția mea socială. In schimb, Nu, n-am ales eu să nu-i dau fiului meu liniștea de a mă ști împreună cu o altă persoană cu care să împart bucurii și necazuri. Deci, Nu, n-am ales eu să nu iubesc și să nu fiu iubită în acel mod rasigurant în care o fac perechile monogame heterosexuale la starea civilă alineate. Nimic din toate acestea nu am ales.
    Dar am ales să nu rămân cu un bărbat care nu mă respetă. Să nu stau cu un bărbat pe care eu nu-l respect. Am ales să aflu valoarea libertății, așa cum eu o înțeleg. Am ales să nu fiu sexual ori emoțional nesatisfacută. Am ales să nu mint. Și să nu accept minciuni. Am ales solitudinea în locul bărbatului nepotrivit. Am ales să nu simulez nici dragostea, nici orgasmul. Să nu fiu victimă. Nici călău. Să nu fac parte dintr-o pereche nefericită. Am ales să-mi înfrunt demonii și să-mi descopăr limitele. Am ales să fiu cea care sunt. Cea care refuză invitațiile la cină a unui bărbat care nu-i place, cea care nu va ieși cu prietenul soțului prietenei doar pentru că aceștia au intrat în criză de timp în locul ei, cea care răspunde la întrebări tâmpite râzând. Cea care acum mă privește zâmbind senin din oglindă la gândul că poate undeva în lume există un bărbat capabil să-i înțeleagă, iar atunci când nu-i înțelege, să-i accepte felul de a fi și modul de viață. Cea care n-a încetat niciodată să creadă într-o relație. Una sănătoasă. Adultă. Normală. Și, atunci când se poate, fericită.

Publicitate

13 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Arca lui Goe spune:

    Salut! Apropo!
    Cu cine vorbești? Cui te adresezi? Si de ce?
    Pare c-ai oferi cuiva (cui?) o justificare, o explicație a unei stări de fapt inconvenabile față de care vrei să-ti declini responsabilitatea. Nu, nu-i un reproș (moral) sau o critică (literară). Chiar eram curios care-i mecanismul care a declanșat dorință de a reda literar respectiva stare de fapt. E cumva un subtil anunț matrimonial? 🙂

    Apreciază

    1. Ideota69 spune:

      Nu!

      Apreciază

      1. Arca lui Goe spune:

        Nu-mi dau seama căreia dintre întrebări îi este acordat răspunsul tău, dar măcar a reușit să-mi amintească de gluma aceea cu paralela dintre un diplomat si o doamnă: Dacă un diplomat zice „da” asta înseamnă (de fapt) „poate”. Dacă zice „poate” asta înseamnă „nu”, iar dacă zice „nu” înseamnă că nu e diplomat. Dacă o doamna zice „nu” asta înseamnă „poate”, dacă zice „poate” asta înseamnă „da”, iar daca zice „da” înseamnă că nu e o doamnă.

        Apreciază

      2. Ideota69 spune:

        Cred că e un banc inventat de un bărbat… O fi că de aia doamna mai bine se împiedică. Așa evită interpretarile😁 In price caz, dacă o doamnă zice nu, înseamnă nu, pentru că altfel e vuol.

        Apreciază

      3. Arca lui Goe spune:

        🙂 Este foarte posibil ca „bancul” să fi fost inventat de un inventator bărbat (întrucât majoritatea bancurilor sunt inventate de bărbați, nimeni altcineva ne ținându-se de glume), mai ales că e un banc vechi (învechit, nu ca vinul, ci ca oțetul) si ușor misogin-istic, întrucât sugerează abuziv incompatibilitatea dintre doamne si diplomație, ceea ce, după câte se poate vedea chiar aici, nu-i valabil. In schimb, cu certitudine, tertipul cu împiedicarea este inventat de femei. Desi cred că-i mai mult descoperire decât invenție. Asdar ne-am lămurit pe deplin în legătură cu paternitatea bancului si ne-matrimonial-itatea anunțului. Nu e rău. 🙂

        Apreciază

      4. Arca lui Goe spune:

        P.S. Cred că se zice „ovul”, nu „vuol”. 🙂

        Apreciază

      5. Ideota69 spune:

        Eroare de tastatură…viol

        Apreciază

      6. Arca lui Goe spune:

        Ah, violul… de-a doua zi ! 🙂

        Apreciază

  2. anasylvi spune:

    Eu sunt adepta dictonului „Mai bine singur decat rau insotit”. Acum mai bine de 18 ani ma si pregateam sa il aplic dupa ceea ce fusese o relatie scurta, dar toxica si nu imi mai trebuia asa ceva. Divinitatea a vrut altfel, si ii sunt recunoscatoare, dar dictonul il aplic si acum cand vine vorba de relatii sociale, prietenii s.a.m.d.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ideota69 spune:

      Sunt de acord! Eu am învățat în timp,din greșeli care m-au costat multa suferință… Și tot ca tine, aplic nu numai în aria amoroasă, ci in toate. Mulțumesc ♥️

      Apreciat de 1 persoană

  3. Ecoarta spune:

    Ești de nota 💯!

    Apreciază

    1. Ideota69 spune:

      Mulțumesc ♥️ Nu numai eu, suntem multe, mulțumesc cerului😊 te îmbrățișez 🌻

      Apreciat de 1 persoană

      1. Ecoarta spune:

        Exact. Uneori este mai bine singur decât în doi, dar tot singur! Îmbrățișări 🤗🤗🤗

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.