Cuvintele au o mare greutate, chiar dacă de multe ori nu vrem să recunoaștem acest lucru, zicând, prea des, că faptele contează. De fapt, chiar și aceasta, înainte de orice, e doar o frază. Deci, cuvinte! Eu le-am simțit forța ani lungi în aria professională. Am văzut cum o formă stupendă poate să îmbrace în mod perfect un scop miserabil. Și ce efecte poate avea acest lucru asupra oamenilor. Am văzut frumusețea lor într-un singur cuvânt ce poate genera un zâmbet. Usca o lacrimă. Am văzut puterea acestora de a crea, dar și forța lor de a distruge. Apoi le-am simțit greutatea în mod personal, spre exemplu, de fiecare dată, când cineva m-a jignit. Ori a vorbit în locul meu. A crezut că a știut cum mă simt și a vorbit despre acest lucru ca și când ar fi avut dreptul… Există întotdeauna o dramă care se ascunde în spatele mesajului. Există întotdeauna o greutate care se ascunde în spatele cuvintelor. O greutate pe care nu toți, nu întotdeauna, reușim s-o ducem. Cuvintele sunt periculoase! De aceea n-ar fi rău să ne gândim de două ori înainte să le rostim. Uneori chiar și de mai multe. Ca să fim într-adevăr capabili să alegem ce zicem și cum zicem. Dar mai ales, dacă să zicem.
V-ați gândit vreodată ce efect poate avea un cuvânt în sufletul fragil de copil? De adolescent? Femeie? Unui bărbat? Unui bătrân? Grasule, curvo, negrule, babo, handicapatule, falitule, anorexico, frigido, mongoloidule, poponarule, cățea, retardatule, criminalule… Câteva cuvinte. Câteva cuvinte spuse în diverse moduri. Cu diverse conotații. Spuse cu răutate. Spuse cu ironie. Spuse cu sarcasm. Acestea sunt doar forme care îmbracă suferința pe care o provoacă. Scuze pentru ignoranța de a deschide gura atunci când ar trebuie să taci.
Cuvintele provoacă suferință. O mare suferință. Care de multe ori rezistă în timp și, fără prescripție, se transformă în ură. O ură imensă, o ură care devastează suflete, oameni, popoare, teritorii. O ură împotriva căreia în lume nu există o lege. În schimb, fix ca o consecință a acestui lucru, există bullying, sexism, rasism, homofobie. Violență. Răutate. Și toți cei care le practică. Mulți. Prea mulți. Și toți cei care le suportă. Și mai mulți. Și există cuvântul. Care reprezintă mijlocul. Cuvântul cu greutatea lui. Cuvântul cu forța lui. Forța de a distruge. Forță ce, într-o lume ideală, ar putea fi pozitivă. Un mijloc. Dar cu o altfel de greutate. Aceea de la polul opus.
În limba română, până și o frază care ar trebui să definească nonsuferința, conține cuvinte care definesc propriu suferința:Mă doare în cur de ceea ce-mi zici! Și acesta e doar un exemplu. Așadeci, o să tac. Pentru că am nevoie. Ca să-mi rumeg gândurile. Ca să pot să-mi aleg cuvintele…
-
Urmărește
Urmăresc
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
69 
@Ideota69 – Exagerezi. Enorm. Si o faci de parcă n-ai avea de ales.
Cuvântul câine nu mușcă. Dacă te-a muscat înseamnă că era si un câine pe acolo prin preajma cuvântului omonim. Cu cât amâni mai mult identificarea problemelor învârtindu-te în jurul cozii, învinovățind cuvintele si sonoritățile, cu atât mai greu vei afla adevărul, soluția, vindecarea… sau măcar alinarea durerii. Cuvinte vor tot șuiera prin aer.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu învinovățesc omul din gura cui ies cuvintele, dar e dreptul tau să înțelegi ce vrei..
ApreciazăApreciat de 1 persoană
@Ideoa69 – Dacă ai ceva în particular cu omul respectiv, da desigur că te poți folosi de prilejul/pretextul vorbelor ieșite din el ca să-l învinovățești, de una, de alta, de ce vrei tu… în general de orice. Dar… rostirea sau nerostirea respectivă nu schimbă cu nimic realitatea… he-he… care este. In lumea de azi suntem dresați să ne ofensam pe loc la comandă, de la vorbe si să trecem cu vederea realitatea, de parcă nerostită (si doar gândită) o realitate devine altceva. Dacă te afectează ce zice cineva primul lucru (înainte de a blama vorbirea) este să identifici cu precizie ce anume te afectează în realitate, care-i fapta pe care ai prefera să o știi trecută sub tăcere. „Cuvintele sunt periculoase! De aceea n-ar fi rău să ne gândim de două ori înainte să le ascultăm, auzim, acceptam sau interpretam. Uneori chiar și de mai multe. Ca să fim într-adevăr capabili să alegem pe care le auzim și cum le auzim. Dar mai ales, dacă să le auzim”.
Când a murit Einstein a zis ceva in germană (limba sa maternă) dar se afla in spital în America, iar sora medicală nu pricepea decât engleza, 你是一个愚蠢的女人因为缺乏性和爱而感到沮丧 prin urmare n-a înțeles si n-a reținut ce-a zis așa că nimeni nu stie ce prostie a debitat Albert Einstein în timp ce murea. (…)
ApreciazăApreciază
Ai dreptate, è dificil sa te gândești de 2 ori înainte să zici. E dificil să-ți imaginezi ce impact au cuvintele tale asupra celuilalt. In fond, e problema lui cum le percepe… Dar indiferent de ce crezi tu ori eu, rămâne faptul că abuzul verbal există, violența verbală există, și nu trebuie sa ai ceva cu cel care le practica ca să-ți dai seama de asta, și dacă eu exagerez atunci și legea care le pedepsește exagerează. O zi bună îți doresc.
ApreciazăApreciază
Desigur ca abuzul verbal există. Ceea ce voiam să subliniez este abuzul de încadrare în aceasta categorie, un abuz care este (la ora aceasta) sursa a unor (numeroase) efecte colaterale devastatoare, printre care cultivarea unor sensibilități bolnăvicioase, numai bune de alimentat alienarea insului cu sine si cu lumea. Voi tine seama de recomandarea ta de a avea o zi bună. Ceea ce desigur că vă doresc si d-voastră. 🙂
ApreciazăApreciază
Limba română are foarte multe nuanțe, tonuri, contexte. Cu același termen ridici pe cineva în slăvi sau îl îngropi. Fără să folosești vreun invectiv, lovești pe cineva în fundul sufletului. Google nu poate traduce asta.
În rest, Aria calomniei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
È adevărat, Google nu poate traduce tonuri, contexte, afinități, dar la ce putem sa ne așteptăm daca sunt multi oameni, prea multi, care nu-și dau seama de gravitatea propriilor cuvinte, iar consecințele de multe ori sunt nefaste… Aveam un „ospite” român care de cate ori trecea pe lângă el un băiat de culoare, îl chema „babuin” cu aer de superioritate chiar, când și-a luat-o, a venit să mă întrebe ce are cu el…nici usturoi nu mâncase, nici gura nu-i miroasea, apropo de expresii romanesti… și acesta e doar un caz.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Am citit cu nod în gât și regret în suflet. Și pentru cele ce mi s-au zis, dar și pentru cele ce voi fi spus, uneori fără să-mi dau seama că rănesc.
E un text greu…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa este! In fiecare zi îmi dau seama cat e de greu sa cari greutatea cuvintelor tale, mult mai greu decât a celorlalți. Textul e greu…pentru că exact aseară am auzit niște discursuri grele!
ApreciazăApreciat de 1 persoană