Maria e un personaj. Un personaj de viață. Un personaj de poveste. Un personaj de film. O legendă. Pentru unii, e cea care le-a dat viață, pentru alții cea mai bună prietenă, o cunoștință sau o colegă, vânzătoarea de la magazinul di colț sau nevasta unui prieten. O sfântă. O păcătoasă. O femeie!
Pe Maria o găsim la cârciumă, împreună cu Ion, între două beri, în bancuri ce descresțesc frunți chinuite de griji după o zi lungă de muncă, la fel cum o găsim duminica în biserici creștine, ieșită din Carte Sfântă, deopotrivă născătoare de cel care ar fi salvat omenirea de ea însăși sau păcătoasa ce ar fi spălat picioarele lui Isus. O găsim într-o rugă patrunsă de aceeași intensitate cu care o întâlnim într-o înjurătură. În egală măsură în dragostea sau neputința unui barbat, în plânsul și surâsul unui copil, într-un curcubeu…
Pe Maria o găsim în istorie, în bancuri, în cărți și tablouri, icoană a trecutul, prezentului și viitorului, ostilități și discriminări, determinare, forță, orgoliu, adversitate, inovare, exemplu pozitiv, model de feminitate, activistă, aventurieră, scriitoare, artistă, dar în același timp mamă, fiică, soră, nevastă, prietenă.
Pe Maria o găsim în 15 august, sărbătoare în casele și sufletele multora. Eu, care vin de la Dunăre, pe Maria mi-o amintesc pe faleză, în șuvoiul pestriț și nesfârșit de oameni, în parfumul micilor stinși din pahare aburinde de bere rece, în vata pe băț lipită pe nasul și obrajii copiilor, în cântăreții renumiți aduși de Primarie să-și urle talentul pe puntea legendarei nave „Republica” sau în locurile de fițe pe aceeși punte a navei-muzeu de unde mulți ani am urmărit obiceiuri având menirea să protejeze marinarii de pretutindeni, manifestări în aer liber și spectacularele focuri de artificii.
Maria e o persoană, o zi, o dată, un nume, o stare. O sarbătoare. Aici și acolo, atunci și acum. Maria e întrebare dar și răspuns. Maria e bucurie, și tristețe, și dor, și blândețe, și bine, și rău. Maria e dragoste dar si ură. Maria e una. Sau toate.
Să trăiți să înfloriți, Marii de pretudindeni!
Hi dear
Would love it if you subscribe my Blog and shower your love on my posts 💞
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce urare frumoasa! Te unge pe suflet!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Intentia a fost exact asta! Multumesc
ApreciazăApreciază
De fapt, astăzi, 15 august,
de ” Adormirea Maicii Domnului ” ,
LUMEA nu trebuia să CHEFUIASCĂ , ci să se ROAGE …………………
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Lumea cred că trebuie să facă așa cum simte…
ApreciazăApreciază
La Noi ca la Nimeni …………………
ApreciazăApreciază
Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei şi s-a umplut casa de mirosul mirului.
Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis:
„De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?” Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea.
Un weekend minunat, magnifuc binecuvântat, draga Doamna !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Despre Iuda, o alta data, ca astazi e despre Maria! Doar despre Maria! weekend linistit si tie Iosif!
ApreciazăApreciază
🙂 😀 )))
ApreciazăApreciază
Frumos omagiu Mariei… cald și frumos și mi-a prins așa de bine, că obosisem să scriu mecanic pe sub alte poze „la mulți ani!”. De altfel, și renunțasem 😀😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu am ceva cu urarile de acel tip, de aia daca nu-mi vine un altf fel de zis, ma lipsesc… de data asta mi-a venit! Iti multumesc, Issabela!
ApreciazăApreciază
Las o îmbrăţişare pentru frumuseţea acestui text!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am prinso! Si-o tin strans!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si in Italia, istoria si cultura e lasata sa moara! Si cand te gandesti ca tarile noastre ar fi putut trai bine doar din asta, din cultura, din istorie, din turism… In ceea ce priveste „ironia mea”, nici prin cap nu mi-a trecut ca ai fi vrut sa ma ofensezi, e doar felul meu de a trece un pic mai bland, mai usor peste lucruri, glumind… Weekend placut!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oauuu…nu mi‐a venit sa cred ca ti-ai amintit de nava Republica, nava cu zbaturi si motor cu aburi (detalii tehnice)🤣 carr are mai mult de 100 ani.
Pot sa-ti spun ca inca exista nava, ultima data am vazut nava pe la Galati langa Administratia Fluviala….
O zi minunata!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Senilitatea e una dintre calitatile mele, dar sunt cateva lucruri, intre care si „distractiile” de pe „Republica”, pe care n-as putea sa le uit vreodata! Stiu ca exista inca, am fost anul trecut in tara. Pacat ca nu-i tratata asa cum se cuvine, la adevarata-i valoare… in sfarsit, nu ma mai gandesc, ca ma apuca si nervii si plansul! Multumesc… ca ti-ai amintit si tu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Accept „ironia ta” in ceea ce priveste „senilitatea”, eu nu am avut vreo intentie sa te ofensez in vreun fel. Chiar am ramas surprins ca cineva care e plecat din tara isi aminteste de niste simboluri pe care noi aici nu stim sa le valorificam. Nava e data „de colo colo” si considerata un fel de „belea” pt ca consuma bani.
Dar nimeni de la noi nu o promoveaza si nu discuta despre ea, daca era asa ceva in Germania, Italia sau Franta, ar fi fost o mandrie.
O zi minunata!
ApreciazăApreciază