Africa – un vis împlinit (II)

E aici că pentru prima dată am simțit bucurie când am dat bani la un student african din recunoștință pentru că a mers cu mine să cumpăr două chestii din piață sau o rochie de la o tarabă ori am oferit un prânz la un altul pentru că m-a dus să văd centrul orașului ori la un copil un pumn de caramele sau toți mărunții din buzunar când m-au luat de mână și au mers așa cu mine pe stradă, râzând și bucurându-se de moment. Nimeni nu îți cere nimic, ei știu că tu le dai. Și tu le dai. E simplu: ești alb, plătești. E un fel de acord tacit. Pentru toată istoria ce purtăm în cârcă. Și ei, și noi. Dacă le dai se bucură, sincer și pe față, le simți bucuria fizic, de ai senzația că poți s-o atingi cu mâna, e normal, de cele mai multe ori cu banii ăia, cu care tu ai bea două cafele ori ai face un aperitiv, ei mănâncă o săptămână. Dacă se întâmplă să nu o faci, nu te trimit la origini, nu te privesc urât ori cel puțin nu pe față. Iar acest lucru impresionează.
E multă sărăcie în Senegal, miseria și sărăcia lucie cred că s-a inventat acolo, aproape nu există o clasă social-economică de mijloc, există foarte bogați și foarte săraci. Dakar e un oraș greu de suportat, murdar, foarte poluat, dezordonat, practic depozitul de deșeuri al Europei. Chiar și profesorii, medicii, funcționarii publici, chiar dacă au un salariu, au și toată familia în spate, cu mătuși și unchi cu tot, și tot greu o duc. Locuiesc împreună, chiar și 10 persoane într-o casă mică, dorm pe jos pe saltele, ca să împartă chiria și să le rămână ceva pentru orezul cotidian, medicamente, vizite nu-și permit pentru că sănătatea publică nu e gratuită, apă curentă, igienă, educație sanitară bazilară zero, străzi desfundate, multe nici măcar asfaltate, inundate de apa curgând din țevile sparte, grupuri de copii în picioarele goale, insecte, ințepături infectate, conjunctivită… Apoi mergi spre centrul orașului și vezi viloaie de o bogăție opulentă, palmă grea pe obrazul majorității. Și totuși nu se plâng. Râd. Glumesc. Cântă. Dansează. Te îmbrățișează. Inshallah este crezul lor: Cum o vrea Dumnezeu.