Ploaie de iarnă

Mă reprind după două nopți de muncă, în traducere liberă, mănânc, dorm și invers, răspund la mesajele urgente și cam atât, iar acest lucru îmi amintește de vremurile în care mă simțeam vinovată când „pierdeam timpul” în acest fel. Pentru că eu am învățat cam în ultmii 5 ani că acesta nu e timp pierdut ci mai degrabă timp câștigat. Am mai învățat și că nu trebuie să faci lucruri spectaculoase ca să meriți să stai bine, că spectacularitatea vieții stă fix în lucrurile simple, cum ar fi să dormi, să gătești, să bei un pahar de vin, să bârfești, să mergi pe jos, să cumperi un lucru pe care n-o să-l folosești niciodată, să admiri locuri, oameni, circumstanțele care se creează între acestia, în timp ce încerci să înțelegi adevăratul loc ce tu ocupi în această măreție ce numim viață.
Azi plouă, activițătile mele sunt interne. Și ieri a plouat, ceea ce mă cam atinge la moral. Îmi place ploaia dar mai mult aia de vară, rapidă și agitată, care nu-ți intră în oase și în sufet, ci doar spală. Pământul. Și oamenii. Și alte lucruri ce numai ea cunoaște. Mi-ar fi plăcut să ies să fac câțiva kilometri pe jos. Dar pas.