Mie nu mi se întâmplă

Eu am norocul să fiu înconjurată de oameni minunați, ei spun că e meritul meu, ceea ce e absolut erat, dacă mă gândesc că nici măcar nu știam că sunt atât de mulți și că, dincolo de faptul că nu m-au lăsat singură un moment și mi-au stat aproape fizic, psihologic și material, m-au făcut să râd chiar și cu riscul să-mi sară firele de la operație. Ceea ce zice mult despre modul în care înfruntăm noi problemele. Dar și despre faptul că cine se aseamănă, chiar se adună. Cât despre problema de sănătate despre care într-o bună zi o să scriu, în acea zi în care n-o să mai pară că iau coaja de la rană înainte să se treacă, cu siguranță o să vorbesc, pentru că, contrar educației locului și timpurilor în care m-am născut și am trăit pentru mulți ani eu, și pe care o consider greșită, de a ține sub tăcere boli, dureri, suferințe, ca și când a noastră e vina și rușinea pentru toate relele omenirii – și aici nu vorbesc de privacy ci de ignoranță – pentru că eu consider că să vorbești despre lucruri, despre problemele cu care te confrunți, e un bine, chiar și numai ca să știi că nu ești unicul căruia i se întâmplă.

Retrospectivă pentru perspectivă

Apoi, într-o zi, am început să văd mai clar. Nu era o trezire la realitate, ci mai degrabă o conștientizare a propriei existențe, a lungului șir de greșeli, a luptei continue cu viața ca să rămân la suprafață, lucruri pe care, nu știu prin ce miracol, omul, la un moment dat, e dispus să le privească în față și să le accepte. Indiferent de preț. Unul dintre acestea, spre exemplu, este faptul că efectul nu e eliberator, cum te aștepți. La început îmi părea că trăiam invers. De-a-ndoaselea. Într-un fel așa și era, în fond contrarul contrarului formează strada dreaptă, nu?! Păcat că între timp pierdusem atât de multe: tinerețea mea, copilăria fiului meu, dureri de care e imposibil să nu te lovești când începi să te învârți în sens contrar, într-un fel de antiorar, exact ca deținuții în ora liberă, în timp ce-ți repeți obsesiv dacă, dacă, dacă… Dacă aș fi știut mai devreme că, într-un fel sau altul, e doar chestiune de alegere, adică vrei să trăiești timpurile așa cum vin ele ori cum îți vin ție bine? Eu nu m-am întrebat, nici nu știam că o pot face, că aveam dreptul la atâta libertate;