Pepe

El a aparut in viata mea intr-un moment dificil, delicat, un moment in care existenta imi era patronata de frica, de incertitutine, de durere, furie, neacceptare, cine stie, ca un mod al Universului de a compensa lucrurile, un fel de a avea ce “sa pun la rana”, cum ar zice rudele mele de la malul Dunarii. Vreau sa zic ca vestile rele vin cand le astepti mai putin, iar Pepe a venit odata cu acestea, cu scopul cred sa contrabalanseze un echilibru distrus pentru o clipa de primele. Stam amandoi in balcon, fara vorbe, estaziati, soarele a rasarit de ceva timp, incepe sa arda, eu beau cafea, el isi face de lucru cu florile, din cand in cand ii urlu, ca sa invete ca florile in aceasta casa nu se ating. Il simt cum rade pe sub mustatile negre.