Agățatul pe net între două culturi diferite

…între acești masculi de culturi diferite dar nu foarte zace o veșnică rivalitate, cine știe, rămasă poate moștenire chiar de la Traian și Decebal. Bărbații românii pe bărbații italieni îi numesc „broscari” ori „macaronari” și spun despre ei că nu sunt destul de bărbați, o fi pentru că nu dau cu pumnul în masă ori pentru că ajută la treburile casei; italienii despre români, în schimb, că beau mult și sunt violenți, dar recunosc că sunt buni meseriași. Fie zis intre noi, eu credeam că femeile sunt bârfitoare…

Da-ți dai seama cât ești de ciudată?

Alors, concluzia o să i-o dedic Danielei, pentru că vreau să-i spun că destinul există! Că e chestia aia care ne-a adus împreună acum 30 de ani, chestia aia care mi-a ținut-o lângă mine când nu aveam pe altcineva, chestia aia care-l face pe fii-miu să o cheme Dănuța, iar pe fiică-sa să stea la bârfă cu mine ore în șir, chestia aia care-i dă curajul și inconștiența să-mi zică așa fără urmă de rușine că-s ciudată, chestia aia care ne-a ținut aproape chiar și atunci când nu eram.
O să vă mai zic doar că sunt convinsă că aproape toți aveți o Daniela, așa ca mine, iar celor care nu aveți, vă consiliez s-o achiziționați. Nu de alta, dar există momente în care cineva trebuie să vă amintească cât sunteți de ciudați și că acest lucru nu schimbă lucrurile între voi…

M-am oprit. Ca să mă simt!

Așadar, din lista de lucruri ciudate: Unul, și poate cel mai important, e că m-am oprit. Forțat. Brusc. Din alergat. Zăludă pe coclauri, fără să știu de ce. Nici unde. M-am oprit să mă simt. Aproape inconștientă. Într-o specie de lucidă ignoranță. M-am oprit să simt viața. Și timpul. Și oameni. M-am oprit ca să mă gândesc. La cei care sunt mai puțin norocoși ca noi. La cei care nu mai sunt. La cei dragi și la cei mai puțin dragi. La mine. Pentru că, oricare va fi direcția în care o va lua omenirea, acum știu că voi ieși schimbată de această perioadă și mai știu și că era exact lucrul de care aveam nevoie. Pentru că altfel nu s-ar fi întâmplat.

BILANȚ

M-am trezit într-o dimineață din acest încă an și-aveam 46, și flori, și prieteni, și surprize. Si persoana cea mai dragă mie aproape. Un număr ce confirmă faptul că timpul fuge, se umple și se golește, apoi se umple din nou. De evenimente, de griji, de probleme, de fericiri, de greutăti, de împliniri. Ale etății adulte, dar nu se oprește ! Ieri m-am întors din vacanța de vară, iar azi e Crăciunul. Apropro, Sarbatori cu bine la toată lumea vă urez! Și timp vă urez. Da, timp! Timp pentru a fi fericiți, pentru a râde, pentru a număra stelele, pentru a crește, pentru a ne regăsi, pentru a ierta, pentru a iubi. Pentru a trăi. Pentru că mulți nu-l au.

Conflictul generațiilor

Așadar, dialog mamă-fiu adolescent: Sebi, te maturizezi și tu oleacă ma’ ? Răspuns scurt și fără drept de replică: Da! Dar mamele au întotdeauna replică: Când? Și el: Zilele astea!

Che cazzo zici, fã tâmpito?

Percep o Românie frantumată, între sentimente contradictorii dar în același timp complementare, un fel de amore-odio (sic!) pentru cei care vin, pentru cei care pleacă, pentru cei care rămân. Problema dar mai ales rezolvarea ei stă în înțelegere. In înțelegerea faptului că afară sau înăuntru găsim deopotrivă oameni buni și oameni mai puțin buni, intelectuali și maneliști, snobi, plini de aere și bășini în cap, pițipoance și femei de caracter, oameni mici ce nu reușesc să depășească limitele propriei ignoranțe și persoane de cultură și valoare umană ce-ți transmit bucurie și speranță. Oameni de cultură evolută ce au înțeles că îmbogățirea limbii române cu cuvinte străine, mai ales dacă vin din limbile romanice, nu-i chiar o chestie negativă, dimpotrivă, și că problemele omenirii nu stau în silaba pe care pui accentul.

Pensieri…d’amore

Ma quanto amore può stare in un solo giorno? In un solo fiore? In una sola cena? In una notte? In un regalo? E cosa facciamo con tutti gli altri giorni dell’anno? Non siamo più innamorati fino il 14 del febbraio prossimo?

Psihoză de identitate națională

Psihoză de identitate națională
Zic asta pentru că observ, uneori cu supărare, alteori cu tristețe, că de fapt nu-i o treabă de români din țară și români de afară, e o chestie de români și gata! Pare că românul, deci și fata, adica eu, fară false modestii și ipocrizii, are în toți cei 46 cromozomi ai celulei sale daco-romane sămânța litigiului incestual, adică fututul în gură a fratelui său, fără limite sociale, geografice, de gen sau număr…
Mai zic și că, dragii mei, conștiința identității naționale ține mai degrabă de loialitate emoțională, de educație și de cultură și nu de cât de adânc, profund, artistic îți fuți în gură conaționalii. E cam ca atunci când prietenii din țara de origine mi-o trag cu satisfacție când vorbesc o altă limbă decât cea maternă, amintindu-mi nu întotdeauna în termeni minunați că-s româncă, în același timp în care prietenii din țara de adopție mi-o trag cu aceeasi satisfacție, cerându-mi să vorbesc în limba lor, amintindu-mi că traiesc în țara lor. Dar eu știu că și unii și alții o fac doar pentru că mă iubesc și nu pentru că ar vrea să-mi taie cu drujba în două eul identității dezrădăcinate!

Sexologisme: Pânza de păianjen

În sensul că, o femeie de vârstă fertilă, dotată de un minim de inteligență si respect pentru ea însăși, dacă are de ales între un cretin și o pânză, va alege pânza!

CE CULOARE?

Concluzii: Culoarea nu-i foarte importanta, ca doar nu-l “imbraci” in public; face bine la sanatate, cea fizica si cea spirituala; si la nervi, ceea ce-i foarte important in raportul de cuplu si in relatiile interumane in general; imbunatateste experienta sexuala si constiinta propriului corp si propriilor placeri; ajunge in locuri in care nici o parte umana nu reuseste. Si daca as scrie, ca slogan al magazinului visurilor mele tabù: Folositi-l cu incredere, accelereaza arderea grasimilor!, acesta, magazinul, ar deveni in timp record un succes de bunastare personala si financiara! Dar pana atunci, am mai invatat ceva foarte important: sa nu subestimez niciodata umanul in general si femeia in special. Si pentru ca ma distrez un sac, voi continua parcursul cercetarilor cu entuziasm si voi reveni a goli sacul de impresii, de reactii umane… Va doresc sarbatori colorate dupa propriile dorinte si necesitati!