Un Început Perfect. Perfect de Imperfect.

    Am o casă mică, albă, cu lucruri puține și necesare, și cu multe flori, mă distrez cu lucruri simple și nu mai aștept să se întâmple minuni de niciun fel. În lista mea de început de an, mi-am propus lucruri de realizat, nu obligatorii, nu visuri, nu proiecte, ci doar propuneri, și dacă îmi ies, bine, dacă nu, le mut în viitor ori le trec cu vederea. Oamenii pe care îi iubesc sunt puțini, dar buni. Majoritatea s-a cernut încet prin sita timpului. Așa cum am facut și eu. Pe cei rămași, îi țin la o anumită distanță. Aceea care nu distruge. Mă interesează din ce în ce mai puțin spre deloc ceea ce fac alții, de multe ori chiar și ceea ce fac eu. Am trăit intensiv, la 49 de ani, în capul meu am 149, în suflet vreo 300, iar în oase, depinde de situație, că dacă trebuie să mă duc la muncă, se lasă cu durere, junghiuri în articulații și altele, dacă-i de distracție, parcă se mai schimbă lucrurile. Adică oasele. În rest, nimic, că-s puturoasă.  Sunt puține lucrurile care mă mai excită. Natura. Locurile noi. Mâncarea. Tabelele. Ziua de salariu, dar nu întotdeauna în mod pozitiv. Culorile orizontului. Oamenii. Din ce în ce mai puțini. Că unii se duc că se duc, alții că le-a venit timpul, unii într-un fel, iar alții în alt fel, și toți pentru că așa trebuie să fie.
     2022 a fost un an greu. Cu pierderi. Cu schimbări. Și multe altele. S-a dus și el.  La fel cum se duc si oamenii. Ca cel de dinaintea lui. Și cel de dinaintea dinaintea lui. Pentru că ăsta-i rostul lucrurilor. N-o să vă plictisesc cu cronica unui Crăciun și Revelion făcute între o tură de muncă și alta, cu greutățile emotive, cu tensiunile, cu frici și lacrimi, cu oboseala care pare să crească proporțional cu trecerea timpului, cu frustrările nerezolvate depășite de evenimente, cu noduri amare ce ne stau în gât la toți și peste care înghițim în sec și mergem mai departe, cu responsabilități crescânde, cu diagnostice neacceptate și farfurii încă nespălate. O să zbor ușor, în schimb, peste cotidianități, pentru a accepta cu ușurință ceea ce nu mai am, pentru ca să pot să mă bucur din plin de ceea ce încă am. Conserv cu gratitudine, exercițiu util și necesar, pe care îl recomand tuturor, devenit în timp obișnuință, lucrurile frumoase, situațiile fericite, căldura, bunătatea, oamenii buni, prietenii, sinceritatea. Toate cadouri prețioase. La fel ca buchetele de trandafiri găsite în mânerul ușii, de la cineva în semn de prețuire, 3 ore la spa sub clar de lună și șampanie cu cel mai mișto bărbat din lume, un „ești bine?” dezinteresat la 6 dimineață ori un „fată, ce faci?” la intervale de timp aproape regulare, un te iubesc din partea unui frate, un nou-născut în familie, un zâmbet și-o cafea la bar, o îmbrățișare fără motiv aparent, sarmale bune de-adevăratelea, cerul albastru, munții plini de zăpadă, Revelionul împreună cu prieteni noi și vechi din colțuri variate ale lumii, discuții politice la prânz și altele contradictorii la ora 17, dragostea infinită pentru fiul meu. Iar acestea, doar la o aruncatură de ochi nu peste ultimul an, ci peste o frantura de timp, ultima lună.
     Un Nou Început vă urez. Un Nou Început perfect. De fapt, unul perfect de imperfect . Așa ca natura umană. Complexă și imperfectă în fiecare detaliu. Dar perfectă în totalitatea ei. Exact ca însăși viețile noastre
    La mulți ani! Cum vi-i doriți. Cum vi-i imaginați. Și, de ce nu,  și ceva în plus. Un gând bun, un proiect, o sarma, o tărie, o jucărie, sex mult și de calitate, o călătorie, o îmbrățișare. Un salut.

Publicitate