Un An Nou bun. Sănătos. Fără kacaturi și complicații inutile. Așa doresc eu să ne fie!

Ai făcut salată de vinete?
Nu! N-am făcut nimic, am muncit!
N-are nimic, venim oricum…
Da’ n-ai zis că veniți pe 27?
Venim și pe 27!
    Cam ăsta era dialogul mamă-fiu în dimineața de Crăciun în care mă întorceam de la muncă după o tură de noapte de 13 ore. Dimineață în care nu visam decât să mă crăcesc -rostogolesc în pat pentru alte 13. Dimineață în care nici Papa n-ar fi indraznit să-mi schimbe planurile. Fecior-miu, în schimb, da! Același fecior- mulțumesc lui Dumnezeu ca doar unu’ am – cu care, împreună, decisesem cina în familie pentru seara de 27, când trebuia să fim amândoi liberi.
    Așa deci, după două ore de somn și vreo juma’ de kil de cafea, mai mult chiaună decât trează, trag afară din frigider, de prin dulapuri și alte unghere ale casei, cele trebuincioase pentru gătit, paharele bune, toate sticlele dosite peste an, învârtesc vreo 100 de sarmale și vreo două salate, mai arunc niște afumături și alte porcării de sezon pe masă, și-n dresuri roșii și pulovăr lălâi de casă, care bag de seamă, din mers prin fața oglinzii, că ascunde un pic burta dar nu și curul, mă simt fix cum sunt, venită de pe gârla Dobrogei și împiedicată la Torino, pentru ca exact la ora 18,00, să intru în atmosferă ca să deschid ușa la cei mai frumoși colindători din lume. Ai mei. Sebi dezordonat ca de obicei, cu cămașa pe afară și dreadurile despletite în toate părțile. Delia frumoasă, tot ca de obicei.
    Ne-am îmbrățișat mult, de parcă nu ne văzusem decât ieri, ne-am pupat și-am schimbat cadouri, am mâncat, am băut, am râs și-am bârfit câteva neamuri și niște prieteni, am făcut mișto unii de alții și de cine ne-am mai adus aminte, am povestit,  și iar am mâncat, am băut, ne-am pupat și ne-am îmbrățișat până-n lift, și-apoi au plecat că mai aveau de colindat.
    Eu am rămas acasă. Liniștită. Nu vorbeam. Nu-mi trebuia. Nimic. Pentru că nimic nu-mi lipsea. Acesta era sentimentul. Chiar si Umanitatea, pentru o secundă magică, îmi părea întreagă. Nouă. Dintr-o dată, nici ei  nu-i mai lipsea nimic. Toate lucrurile care-și pierduseră farmecul în ultimii 2022 de ani își reluau splendoarea începuturilor, aceea din primele zile, abia ieșite din mâinile lui Dumnezeu. Apa, femeia, pâinea, stelele retrăiau prima zi a misteriosului izvor de viață, în timp ce rostul divin al lucrurilor pe Pământ ne reprindea în vârtejul său cotidian.
     Fie ca magia renașterii să ne ilumine viețile, sufletele și calea. Fie ca Noul An să nu se prezinte atât de cinic încât să ne dea ce merităm – că ar fi jale generală pe Pământ – ci mai degrabă tolerant , pentru a ne oferi ceea ce avem nevoie. La fiecare dintre noi și la toți împreună. Pentru că fix așa trăim. Împreună.
    Așadeci, un An Nou bun. Sănătos. Fără kăcaturi și complicații inutile. Că așa doresc eu să ne fie!