Inteligența unui popor se poate stinge?


Capra râioasă, simbol național


       Iată un subiect ce ar trebui să dea de gândit tuturor.  Celor plecați, care din diverse considerente au renunțat la limba maternă, chiar dacă doar în parte, dar și celor rămași, care nu s-au îngrijit niciodată de acest aspect al propriei existențe, repet, din varii considerente: pătură socială basă, educație dar mai ales lipsa ei, mijloace de trai precare ecc.
      O întâmplare aș zice aproape comună, de acum câteva zile,  dar cu conotații profunde, m-a făcut să mă gândesc la acest aspect al lucrurilor: Înainte, ca să distrugi un popor, era nevoie de secole, acum îmi pare că au ajuns 30 de ani ca să ne transformăm în niște chestii stranii ce nu-și găsesc nici locul, nici sensul.  Pendulăm între țări diferite, definind casă  mai mult un soi de amintre decât o realitate certă, timp în care pierdem simțul limbii materne fără să-l fi câștigat pe cel al celor împrumutate, avem pretenții și ne dăm aere, că doar capra râioasă ține întotdeauna coada sus.
      Un individul de vreo 45 de ani, păr blond și ochi albaștri, fizionomie estică, bag seamă conațional când deschide gura, așteapta agitat în coada celor care pentru motive de călătorie ori de serviciu sunt nevoiți să-și facă testul covid. Lângă el un altul, la fel de blond, dar de naționalitate norvegiană, cum aveam să constat nu peste mult timp, în momentul verificării documentelor; acestuia, fratele meu român, cu documente italiene în regulă, îi explica cu voce înaltă, în dulcele grai românesc, că „aici, în Italia, trăim în lumea a treia, ăștia vaccinează după reguli, a început cu cei mai bătrâni. În România, în schimb, domnule, ăia trăiește bine, acolo se vaccinează la cerere, unde și când vrei! Dar stai liniștit, nu-ți face griji, că-ți verific eu hârtiile, că vei vedea că asta (adică eu, n.n.) e capabilă să-ți greșească rezultatul….” Recunosc că de ceva vreme nu mai dau atenție la idioțenii de tipul patriotismului dus la extrem când trăiești într-o țară străină și îți e ușor să vorbești pentru că n-ai nimic de pierdut, sau a ipocriziei formă de jonglare cu diverse situații când și cum îți convine. De data asta, poate și pentru că modul rar și sacadat de pronunție a cuvintelor și cele două dezacorduri în trei fraze, împreună cu idioțenia situației, mi-au facut sângele să-mi svâcnească în tâmple și bunul simț, de obicei liniștit și la locul lui, să-mi vocifereze. L-am întrebat în limba țării „din lumea a treia”, cum el a definit-o, în sens de transparență față de celelalte persoane, de ce trăiește aici, într-un loc pe care e evident că îl detestă? De ce nu merge să trăiască în România civilizată? Și de ce crede că frustrările personale îi dau dreptul să judece un popor sau altul? De ce aceste gânduri și le exprimă ascuns după limba maternă ca un hoț și nu deschis așa cum e corect? La toate întrebările mele a răspuns cu un soi de explicație chinuită că prietenul lui trebuie să ajungă în Franța și că francezii sunt ”bastarzi”. Că, na, știți și voi că pentru orice problemă e întotdeauna vina altuia. A mai adăugat și că eu nu știu cum stă situația în aceste țări… Eu aș fi vrut să-i răspund că măcar despre două dintre ele câte ceva știu. Aș fi vrut să-i spun și cât de rău mă simt de câte ori îmi dau seama cât de capre râioase cu coada sus suntem. Dar am simțit că n-ar fi avut sens.
    Așadar, e acesta tabloul care mi-a purtat în minte întrebarea ce face titlul acestor rânduri, pentru că, din păcate, Marian nu e un caz izolat, de mariani e plină lumea! Eu cred că să renunți la propria limbă e primul simptom al tumorii,  dar să nu fi dat niciodată destulă importanță pentru a o învăța și a o folosi corect e ca și când te-ai fi născut deja bolnav. Să folosești o limbă înseamnă să gândești și să simți în acea limbă, să folosești mai multe, fără să renunți la cea maternă înseamnă să te îmbogățești considerabil, pentru că, din punctul meu de vedere, să înlocuiești propria limbă ori să o folosești greșit, și aici nu mă refer doar la formă, nu e decât o alegere distructivă care induce inevitabil la gânduri confuse și la pierderea propriei identități. Mintea e o minune, se modifică și într-o direcție și în cealaltă, acceptând inacceptabilul. Gândurile, ideile, conceptele cu care te-ai născut, care s-au format și te-au format în timp, mor unul după altul nemaiputându-se materializa în cuvinte, nuanțe, ori conotații ce, în mod natural oferă mii de posibilități, mutilându-ți identitatea și distrugând propria realitate culturală. Mai mult decât atât, pierderea sensului limbii atrage după sine pierderea logicii, principiul bazilar al interpretării realității se evaporă în nimic, iar fără discernământ orice individ ori eveniment nu se mai distinge de un altul, pentru că în absența unui principiu care să stabilească adevărul și falsitatea, orice ipoteză are aceeași greutate, ceea ce, să recunoaștem, conduce la pierderea identității unui popor și implicit la pierderea inteligenței acestuia. Un popor fără inteligență, un popor format din indivizi ca prietenul meu de mai sus care nu respecta limba țării în care trăiește, dar nici pe cea a țării din care provine, dar care își permite să judece realități pe care mă tem că nici nu prea le înțelege, e un popor ușor de manipulat, atât de o Putere internă care vrea să-și impună propiile reguli, chiar dacă false, uneori letale, cât și de puteri externe care nu fac decât să-și urmărească propriile interese.  Propagande false, de cele mai multe ori totalitare, decid pentru noi, iar distrugerea elitei intelectuale e grandioasă. Ajunge să arunci un ochi în jur ca să-ți dai seama că nu mai există niciun personaj care să merite să stăpânească ereditatea minunată a acestui popor, al nostru. Figuranți polemici au luat locul oamenilor de știință, vulgarizând domenii și materii delicate și vitale. Personaje ignorante, vândute, bolnave de interese și putere conduc un popor fără scapare. În acest context, mi se întâmplă des să privesc oameni în față și să mă întreb dacă inteligența unui popor se stinge. Și dacă răspunsul e da, atunci ce-i de făcut? Nimic. În fond, la ce folosește un popor inteligent…

12 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Aliosa spune:

    Este atât de ADEVĂR în cele sus postate ,
    încât nu pot adăuga din păcate ,
    decât doar atât : ai mare DREPTATE !!! 🙂 🙂 🙂
    Alioșa .

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ideota69 spune:

      Si cat as mai vrea sa n-am in astfel de cazuri… Multumesc ca ai trecut, multumesc ca ai citit! O seara linistta

      Apreciază

  2. Ecoarta spune:

    Cred, nu sunt foarte sigură, că suntem printre primii dintre cei care locuiesc îm alte țări care-şi uită limba. (Primii- primii sunt mexicanii. ) Eu nu înțeleg de ce nici moartă! Dacă şi la biserică ne salutăm cu „hi, my dear” or „hello, my…”, atunci acasă cum vorbesc cu copiii lor!? Cunosc multe familii, ambii români, dar copiii nu ştiu o boabă româneşte! Ce să aştepți de la familiile mixte! Nu mai zic nimic, ai zis tu foarte bine şi, din păcate, foarte adevărat!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ideota69 spune:

      Eu am observat ca familiile mixte de obicei sunt mult mai traditionale, poate si pentru ca sunt constiente de faptul ca e dificil de tinut valorile originale cand acestea se amesteca… cat despre noi, e foarte adevarat ceea ce zici, cred ca vine din faptul ca nu am avut niciodata o educatie sanatoasa in acest sens, de fapt in multe sensuri… E mult de zis, cum zicea cineva mai sus! Multumesc! Te imbratisez

      Apreciază

  3. Tatar Lau spune:

    Triste realități…

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ideota69 spune:

      Cam triste, da…

      Apreciat de 1 persoană

  4. Poteci de dor spune:

    E foarte complex totul şi nu ştiu de unde să o apuc.
    Îmi amintesc doar că pe vremuri (cum sună asta 😀 ) când venea cineva în concediu acasă şi mai scăpa un „sehr gut” sau „si certo” părea cumva „cool”, era aşa, ah, ce chestie, săracul, e greu cu două limbi.
    Şi din cool în cool s-a ajuns unde suntem azi. Nu, nu de la ei. Sub nicio formă nu. Pe de-o parte, de la ideea că pari deştept dacă foloseşti americănisme şi englezisme, că înseamnă că le ştii, că eşti citit (oare?). Chiar, dacă unul foloseşte termenii ăştia noi, înseamnă că are şcoală multă, iete la el câte ştie sau, din contră, că stă prost tare la partea de sinonime?

    Şi cred că da, finalul are-n el şi răspunsul. Singura chestie e că am contribuit şi contribuim toţi la asta.
    Şi apropo de ce spunea Issa şi tac: între unul care scrie L-a mulţi ani România! şi unul care scrie „evident, indiscutabil, ne decontestat, avem o ţară de rahat” şi pe „dincolo” se fereşte să spună că-i român, care are buba mai mare-n cap?
    Adică, între două rele, care-i aia mai rea? Habar n-am…

    Apreciat de 3 persoane

    1. Ideota69 spune:

      Imi pare ca ai zugravit realitatea exact din unghiul ce scoate-n evidenta faptul ca adevarul sta cam intotdeauna pe la mijloc… E dificil, Potecuto, sa recunoastem raul mai putin rau cand ne lipseste metrul corect! La fel cum e dificil sa recunoastem, exact cum ai zis, ca toti, dar absolut toti, contribuim la dezastru! Cu ultimul punct pe i, ca sa zic asa, cel referitor la cei care se feresc sa spuna ca-s romani, mi-ai amintit o intamplare: sambata, am avut o studenta la medicina, romanca. Eu, de obicei cand recunosc fizionomii romanesti, le zic ca si eu sunt romanca, in primul rand pentru ca imi face placere, apoi pentru ca asa se creaza o legatura de incredere, iar treaba merge mai bine… La un moment dat, viitoarea doctorita, imi zice ca nu i se pare profesional ca eu sa-mi fac cunoscute originile. Sincer, recunosc ca asta m-a debusolat un pic, ma ales ca in acceptiunea mea e un gest absolut normal. I-am zis doar ca eu lucrez in acest fel, dar ca ea este libera sa lucreze cum crede de cuviinta…apropo de alegere… Multumesc, Potecuto!

      Apreciat de 2 persoane

  5. sticri spune:

    Eu nu cred ca o limba sa alta vorbita corect demonstreaza coeziunea unui popor, sunt multe alte caracteristici printre care si limba, dar nu e esentiala.
    Eu ma numar printre cei, chiar daca o sa sochez, care spun ca acest popor e unul artificial creat. Romanii din Banat nu au nimic in comun cu cei din Moldova sau Dobrogea, etc. Cel putin cei din Dobrogea nu au tinut de zona RO aproape niciodata in timpul istoriei.
    Acestor zone le-au fost trasate granitele in mod fortat de catre marile puteri precum Franta, Germania acum vreo 150 -200 ani si le-au fost adusi regi si pusi pe tron. S-a intamplat asta in Serbia, Ro, Bulgaria, etc, si toate astea pt a construi unele state tampon intre imp otoman si Viena (vestul EU).
    Totusi, asta nu scuza nivelul scazut de cunostinte si educatie al conationalilor. Eu zic ca multi dintre ei, in afara de o spoiala aparenta, nu o duc mai bine decat in RO, iar acolo accepta mult mai multe umilinte decat ar fi acceptat in RO. Multi nu se intorc de rusine si prefera sa stea acolo.
    Referitor la clasa politica, aceasta intotdeauna o sa fie mediocra deoarece ea se adreseaza masei enorme a votantilor care-s mediocri, ca sa nu zic prostuți. Niciodata nu vom avea conducatori destepti deoarece ei nu vorbesc pe limba multimii mediocre.

    Cine a calatorit putin prin lumea asta isi poate da seama foarte usor de zonele de influenta locale si de faptul ca multe popoare sunt artificiale.

    Care e diferenta dintre Moldova din Ro si Republica Moldova?
    R: Intotdeauna a fost o singura tara sub influenta rusilor, chiar daca a fost si e locuita de romani.

    Sunt multe de spus …

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ideota69 spune:

      Sincer, Cristi, unitatea unei natiuni, ca si identitatea care-o caracterizeaza si nu in ultimul rand identitatea personala a fiecarui individ pentru ca nu cred sa existe una fara alta, sunt caracterizate asa cum zici tu de un milion de elemente importante, dar care, asa cum vad eu lucrurile, vin colegate intre ele exact de acest factor esential: limba! Cat despre romanii care nu se intorc in Romania de rusine, aici recunosc ca ai atins un punct pe care eu nu il inteleg: o persoana se stabileste intr-un loc ca sa traiasca bine ori mai bine, asa cum el intelege conceptul de bine, daca nu.i iese o data, de 2 ori ecc, poate sa incerce in oricare alt post, chiar si in punctul de unde a plecat…de ce ar trebui sa-i fie rusine?! Oamenii trebuie sa invete sa ceara si sa ofere ajutor nu sa emita judecati. Despre Republica Moldova, in schimb, intotdeauna am avut impresia ca are o identitate proprie care nu prea are de-a face cu Romania, situatie corecta de altfel, date circumstantele, iar asta e doar o impresie personala, adevarul si instoria sunt realitati mult prea relative in care nu prea mai reusesc sa ma incred in ultimul timp…cum ziceai, draga Cristi, sunt multe de spus… Multumesc pentru ganduri, opinii, idei! Te imbratisez!

      Apreciat de 2 persoane

  6. Issabela spune:

    Văd că ți-ai răspuns singură… 😦
    Iată că da, se poate stinge, anihilată la foc continuu de dezinteres guvernamental la nivel național. Iar apoteoza acestei stingeri, că vorbim de limba noastră, o găsești ușor pe rețelele de socializare, în mesajele analfabete de ziua limbii sau a țării natale.

    Apreciat de 2 persoane

    1. Ideota69 spune:

      Exact, Issa, imi pare ca ideea e chiar asta! Un popor prost si bou e usor de uzat si manipulat. Iar noile mijloace ajuta mult, asa cum zici tu, la indobitocirea maselor. Si cand ma gandesc ca ar fi putut fi invers… mi e atat de ciuda, ca-mi dau lacrimile!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.