Început de sfârșit?! Voi ce ziceți?

     În concluzie, pentru că tot suntem la acest capitol, aș vrea să vă amintesc doar că acesta este un precis moment istoric, individuat în timp printre alte multe evenimente succedate în lungul meschinei istorii umane,  și la fel ca în toate celelate si in acest caz am senzația că, în sfârșit, omenirea se îndreaptă spre finalul acestui lung, dificil, dureros „moment”, e drept că sleiți de puteri și speranță și aproape impotenți, dar în același timp hotărâți să evităm masacrul și să luptăm până la sfârșit, pentru că natura umană e fantastică și pentru că destinul fiecăruia dintre noi e combinat cu destinele celorlalte miliarde de oameni, iar pașii din lungul vieții unuia sunt combinați cu miliardele de pași ai celorlalți, ceea ce îmi aminteste că nu suntem singuri si ca împreună suntem o forță, așa cum, și de data asta, realitatea o demonstrează. Deci, curaj, oameni dragi, suntem pe drumul cel bun!

Hristos a Înviat!

Tradiții minunate pe care, macar unele dintre ele, le-am păstrat și purtat cu noi: Vopsim ouă împreună și gătim bunătăți, ne spălăm pe față cu ou roș și purtăm ceva nou în fiecare an, pentru că nu contează unde trăiești, contează cum trăiești, așa cum zicea Ghandi, „cultura unei națiuni rezidă în căminele și în sufletele oamenilor săi”. Așa cum și noi, cultura și tradiția o purtăm fiecare pe unde ne-am oprit, și atât cât condițiile locurilor si vremurilor pe care le trăim ne permit.