Ajun de Paște catolic


  • Întâmplari
       Nu mai ajunsesem demult în centru, vreau să zic nu ca să mă plimb sau să casc gura la arhitectură, la oameni, la natura care abia a început să transforme în mii de culori primăvara, să beau o cafea fără să mă grăbesc ori să schimb opinii despre oameni, politică, economie și vremuri, cu ospătari necunoscuți, să mă așez pe o băncuță surâzând misterios la vreun gând ascuns în timp ce soarele îmi mângâie blând fața…
         Acum că terminasem de înregistrat mai bine de 50 de persoane ce așteptau în coadă pentru test, oameni de temperamente, vârste și nații diferite – calme, tinere, batrâne, nervoase ori speriate, cu simptome reale sau închipuite – după 20 de curse între farmacie și puntul de lucru dedicat tampoanelor Covid 19, explicații, verificări și semnături pe hârtii prea multe și inutile de permise de tratament de date, de simptome prea generale pentru a avea prea mult de a face cu realitatea, și indicații în caz de pozitivitate, după ce le-am dat surâzând vestea bună de rezultat negativ la unii ori i-am încurajat pe alții în timp ce-i trimiteam acasă să se izoleze, după ce am încărcat rezultate și trimis email-uri cu mâna dreaptă mascată de o mănușă prea largă tremurând pe mouse de fiecare dată când clickam butonul „POZITIV”, după aproape 4 ore de lucru împreună cu o asistentă cu aere de superioritate, care nu am înțeles încă de ce nu mă suportă și din păcate nu mi-a dat nici timp nici  ocazie s-o întreb ca să rezolvăm conflictul,  după toate acestea, cu ultimile forțe ale acestei zile de ajun de Paște catolic, mi-ar fi plăcut să fac vreo doi pași in Piazza Castello ce se deschidea albă și frumoasă, dar tristă, goală, parcă abandonată în fața ochilor mei la numai câțiva metri ori în via Garibaldi atât de traficată până mai anul trecut dar atât de pustie în acest moment.
         Din păcate, programul de lucru odată terminat, eu nu mai aveam niciun motiv să fiu în acea zonă, la șapte kilometri distanță de casă, și, recunosc, mai mult din sentiment de teamă pentru amenda de 400 de euro ce abia reușisem s-o tranform în averstisment săptămâna trecută, utilizând toate rugămințile pământului în fața unui polițist înțelegător, și mai puțin  din sens de corectitudine, m-am îndreptat spre autobuzul ce m-a purtat două stații până la metropolitană. M-a purtat e un fel de a spune, pentru că de fapt m-a aruncat dintr-o parte în alta în timp ce nu mergea dar zbura. Lângă mine, o femeie peruană își cerea neîntrerupt scuze pentru fetița de vreo patru ani pe care o ținea strâns de mână și care, așa cum era de așteptat, îmi plonjase în brațe de câteva ori. Cu o vânătaie la șoldul stâng și o alta la încheietura dreaptă, încerc să-l rog pe domnul Schumacher șofer de autobuz în plin centru torinez să oprească la prima stație pentru că îmi era teamă să ajung din mers fără să-mi sparg și capul la butonul de anunțat oprirea.
        Rezultatul la rugămintea mea a fost acela că nu numai că nu a oprit, dar m-a și fericit cu o ploaie de urlete colorate de rasism, se vede mult timp repres, de tipul: „eu opresc unde vreau eu pentru că aici suntem în Italia și dacă nu-ți convine du-te și cere drepturi în Peru de unde ai venit”.  Încerc să-i explic cât pot de liniștită și cu voce cât pot de înaltă că e o neînțelegere, că nici măcar nu vin din Peru, dar îmi dau repede seama că e inutil. Cu ultimele forțe, îi fac semnul care în toate limbile pământului înseamnă „ești dus, omule!” și odată coborâtă, că între timp un bărbat care înțelesese situația apăsase butonul magic, îi strig cu foc prin ușa deschisă în limba-mamă că ori e nebun ori e nefutut și-i și explic că ceea ce zic nu e în spaniolă ci în română! Doar așa ca să mă răcoresc, nu că pentru el ar fi conta prea mult…
        Aș fi vrut să-i iau numărul de la mașină și să-i fac reclamație la GTT, dar mai apoi mi-a venit in minte toată suferința, nervozitatea, nebunia atâtor oameni pe care îi văd în fiecare zi, asistenta chinuită, casiera obosită de la supermercatul sub casă, șoferul frustrat și tot așa și am decis să nu răspund cu răutate ori cu furie. De fapt, am decis să nu răspund.
        O duzină de lalele și un ou mare de ciocolată îmi zâmbesc, parcă pentru a mă premia, din punga de cadou pe care mi-o dăruise prietena mea în cele 2 minute în care îmi băgasem capul pe ușa tabaccheriei în care lucrează pentru un salut rapid. Zâmbesc și eu, liniștită și mulțumită că încă mai reușesc să-mi mențin mințile, și calmul și bunul-simț, într-o perioadă atât de stressată, de chinuită, încărcată de frică, incertitudine și negativitate.
        Așadar, în această atmosferă, nici foarte calmă,  nici foarte fericită, azi, cu atât mai mult, aș vrea să urez tuturor dar mai ales celor care sarbătoresc Paștele cattolic, răbdare, speranță și multă pace în suflete!
         Auguri di una buona Pasqua, amici miei!

Piazza Castello Torino

16 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Poteci de dor spune:

    Uf, tensiune peste tot. Oameni obosiţi, trişti, nervoşi… e tot mai greu.
    Să-ţi fie mai bune zilele şi să dai peste oameni mai calmi! Atât cât se poate, desigur.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ideota69 spune:

      Traim vremuri dificile, cred ca e normal…problema e ca, dincolo de faptul ca eu nu sunt certareata si ma simt rau cand se intampla, cred ca sunt si un pic idealista si mi.ar placea ca oamenii sa incerce sa-si faca unii altora mai mult bine si mai putin rau, pentru ca la final traim impreuna si daca lucrurile merg rau atunci inseamna ca undeva gresim… Multumesc, Potecuto!

      Apreciat de 1 persoană

  2. seara linistita, fata frumoasa! frumos scrii, cu drag te citesc! ♥️♥️♥️

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ideota69 spune:

      Multumesc! Esti intotdeauna draguta, nu stiu ce am facut ca sa merit… Ma bucur ca-ti place cum si ce scriu! Te imbratisez tare!

      Apreciat de 1 persoană

  3. Jo spune:

    Nostim ar fi fost ca șoferul să-ți răspundă în română, dintr-o dată bucuros că a fost înjurat în limba maternă. 🙂 Îmi pare rău că ai avut o zi grea. Mă bucură, însă, lalelele și oul de ciocolată. Mai sunt și oameni cumsecade pe planeta asta. Ai grijă de tine. ❤️

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ideota69 spune:

      Ahahahaha, nu m-as fi mirat daca mi-ar fi raspuns in romana la cat de multi suntem aici in Torino! Cred ca mi-ar fi placut si as fi ras tare! In alta ordine de idei, cred ca in aceasta perioada si daca nu faci nimic e dificil d-apai cand intalnesti zeci de oameni in fiecare zi. Oameni cumsecade sunt, iar acest fapt ma bucura foarte tare, mai ales pentru ca asta inseamna ca omenirea mai are o sansa! Multumesc din suflet! Te imbratisez!

      Apreciază

      1. Jo spune:

        🌼 Te îmbrățișez și eu!

        Apreciază

  4. sticri spune:

    Din ceea ce ai descris tu se vede o atmosfera sociala in care lumea a obosit datorita acestor restrictii. Lumea e scarbita, speriata si plictisita de toata viata asta gri din toata Europa. Oamenii nu mai au rabdare unii cu altii si tind sa-si reverse supararile pe ceilalti. Asta se intampla peste tot dar e mai greu de suportat cand esti intr-o tara straina si mai ales cand esti femeie intr-o tara straina.
    Asta este, o sa treaca…..

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ideota69 spune:

      E adevarat! Si faptul ca o sa treaca e adevarat, pentru ca situatiile actuale trebuie sa treaca ca sa faca loc altora noi, iar noua nu ne ramane decat speranta ca acelea vor fi mai blande, mai bune, mai fericite! Eu am povestit intamplari dintr-o zi personala, dar sunt sigura ca peste tot exista suferinte dar si lucruri bune! Iti urez o seara linistita!

      Apreciat de 1 persoană

      1. sticri spune:

        Multumesc!
        O seara buna si tie!

        Apreciază

  5. genovevadans spune:

    Mare lucru sa-ti poti pastra calmul in situatii in care totul e total altfel decat stii sau te-ai fi gandit vreodata! Sa poti zambi din suparare, sa renasti din esec – sa te incadrezi in simbolul Pastelui, cu adevarata bunatate si senin! Cu toata admiratia, Paste fericit!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ideota69 spune:

      Multumesc! Sunt o persoana care a trecut prin multe si poate ca de asta reusesc sa vad o parte a lucrurilor pe care nu toti o vad si sa ma comport in consecinta… E drept si ca nu-mi iese intotdeauna, pentru ca sunt foarte emotiva, dar recunosc ca ieri eram atat de obosita ca oricum n-as fi avut puterea sa mai reactionez in niciun fel… Multumesc, iti urez o seara linistita!

      Apreciat de 1 persoană

  6. Ioan M. spune:

    A republicat asta pe Cronopedia.

    Apreciază

  7. Issabela spune:

    Îl sărbătorești și tu azi? Oricum ar fi, Paște fericit sa aveți acolo, în Italia!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ideota69 spune:

      Noi sarbatorim tot, Issabela, deci si Pastele catolic, dar nu in modul tradizional, cu oua, pasca, miel ecc, pe acesta il vom sarbatori in mai, de Pastele ortodox! Multumesc, Doamne ajuta, la toata lumea, ca mare nevoie mai avem!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.