La mulți ani, mamelor!

on

Dedicat tuturor mamelor, care, în accepțiunea fiului meu, “sunt o specie aparte!
     Opt Martie. Ziua Mamei. Ziua Mamei românce. Așa mi-o amintesc eu, și chiar dacă știu că aia internațională e în mai, în sufletul meu, #ZiuaMamei e azi. De aia azi o să scriu despre ele. Despre a mea și despre ale voastre, despre mine și despre voi. Despre toate mamele.
    Despre a mea mi-e dificil să vorbesc pentru că am pierdut-o când eram foarte tânără, aproape un copil. Mintea și sufletul meu au păstrat-o ca pe o icoană, pictată mai mult din senzații decât din lucruri reale. Îmi amintesc dragostea infinită cu care mă privea, atingerea mâinilor când îmi pieptănau părul lung și senzația de acasă pe care mi-o dădea atunci când mă strângea în brațe, îmi amintesc mândria din ochii ei la fiecare serbare de sfârșit de an și intensitatea vocii când rostea expresia “fata mea”, aceeași intensitate cu care îmi amintesc că ne  administra zberlele, mie și fratelui meu, ori de câte ori combinam câte o prostie. Aș fi vrut să fi avut mai mult timp împreună, să ne fi cunoscut mai bine, să-și fi cunoscut nepotul, să-mi fi spus ce ar fi făcut-o fericită. Să fi știut ce ar fi vrut. Sau cum m-ar fi vrut.
     De acolo din fund de suflet, simt că i-aș fi plăcut așa cum sunt acum. Dar, exact cum vă spuneam și anul trecut, simt și că m-ar fi vrut diferită. Poate mai ordonată, ori măritată, ori mai curată, mai puțin pesimistă sau mai puțin feroce, mai colaborativă și mai atentă, mai puțin narcisistă. Poate doctor sau inginer. Că la vremea aceea era la modă. Ar fi vrut să fi ieșit cu băieții buni, să nu fi fumat, să nu fi băut și să nu mă fi durât capul de la mahmureală. M-ar fi vrut mai sănătoasă, mai normală, mai calmă și mai puțin superficială, mai puțin supărăcioasă. Pentru că ar fi vrut să fi suferit mai puțin. Pentru că m-ar fi vrut fericită. Pentru că « mamele sunt o specie aparte ! »  – adevăr pe care l-am aflat de data aceasta de la cealaltă mare dragoste a sufletul meu, a cărui existență m-a transformat, la rândul meu, în #mamă.
       Închid ochii pentru a simți încă o dată efectul pe care-l au aceste  cuvinte în sufletul meu, un val de căldură, dulce, maternă, blândă, îmi învăluie inima ca un balsam pentru toate rănile timpului, pentru fiecare durere, pentru fiecare suferință ori pentru fiecare lacrimă. Eu n-am știut să fiu mamă. N-am știut la ce să mă aștept și nici că un copil îți schimbă total viața. Nu știam cum să-l înfăș și nici cum să-i fac baie, iar pentru asta o să-i mulțumesc prietenei mele toată viața, știe ea bine care, pentru toate serile în care, obosită ori nu, trecea și-și însușea rolul de mătușă, ori chiar de bunică pe care fiul meu nu le-a avut niciodata… Nu știam cum să mă comport cu cele 2 kile și 300 de grame de om ieșite la șapte luni din propria-mi ființă, nu știam cum să-i vorbesc sau cum să-l țin în brațe. Și nici nu prea aveam de la cine să învăț. Dar știam că-l iubeam. Atunci, și acum, și mereu. Și asta a schimbat total lucrurile. Am crescut împreună, cu urcușuri și coborâșuri, cu suferințe și bucurii, cu frici și lacrimi, de tristețe și de fericire. Îmi amintesc primul cuvânt, primul pas, prima dată când și-a spart capul ori cand și-a rupt mâna, fiecare spectacol la care am plâns de emoție sau fiecare secundă în care mi-a tremurat inima de teroare când a fost operat, fiecare noapte în care n-am închis un ochi de grijă pentru că eram departe ori fiecare emoție care-mi vibrează sufletul ori de câte ori îi aud vocea la radio, fără să conteze că e în engleză și nu înțeleg aproape nimic din ce zice. Acum a crescut, a devenit un bărbat pentru toti ceilalți, într-un fel și pentru mine, dar în celalalt, acolo în inima mea, el va rămâne mereu un copil. Copilul meu.
    Aș vrea să zic tuturor celor care ne spun că suntem norocoși că ne avem unul pe altul, că da, e adevărat, dar doar în parte, pentru că raportul dintre noi nu ni l-a oferit nimeni, nici nu l-am câștigat la loteria vieții, dar că e fructul unei lungi și dificile munci împreună, cu caraterele noastre, cu umanitatea noastră, cu frustrările noastre. Și aici ar trebui să zicem despre toate dățile când am țipat unul la altul sau despre cât de dificil e să comunicăm în anumite perioade, dar mai ales cât de dur a fost să ne acceptăm limitele unul altuia. De câtă răbdare și timp și dragoste e nevoie pentru a se cunoaște, pentru a se ști așa cum ne știm noi, pentru a se simti uneori chiar înainte de-a vorbi, intuindu-ne unul pe altul.
     Aș vrea să mai zic că asta se întâmplă pentru că există certe tipuri de dragoste pentru care nu există destule cuvinte ca să le explici dar care sunt atât de profunde că-ți schimbă existența și te face să devii conștientă de tine însuți și de ceea ce ai devenit: #Mamă!
    Aș vrea să mai zic si că eu nu sunt o mamă perfectă și nici Sebastian nu este nici pe departe fiul docil care pare, dar că n-aș putea niciodată să fiu mai fericită de mama pe care am avut-o și de cea care am devenit.
    Și-aș mai vrea să zic, ca în fiecare an, fiilor tuturor mamelor: Îmbrățișați-le azi! Pentru că, știu că e dificil de crezut, dar și mamele sunt și ele oameni. Iar oamenii sunt mortali!
    La mulți ani, mamelor!

14 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. sticri spune:

    La multi ani!
    PS: Mai ai sarmale? 😂😂😂😂😂😂😂😂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ideota69 spune:

      Mai am, vrei?! Ca azi la pranz am mancat 9 si fii-miu m-a certat! Daca vrei am si o felie de tort, ca doar ce l-am facut, ca, na, dieta dieta da’ azi e ziua noastra si nu poate sa treaca asa oricum… cum zicea Potecuta, ne apucam de ea de maine… Multumesc! La multi ani la toate fetele din familia ta!

      Apreciat de 1 persoană

      1. sticri spune:

        Multumesc si eu pt urari.
        Sarmale nu refuz niciodata. Eu azi am mancat lasagna/lazania, nu stiu cum se scrie corect. Adica tu din Italia maninci sarmale si eu din Ro maninc lasagna. Fiecare isi doreste ce nu prea are..😂😂😂
        Pai si despre tort nu ne spui nimic?
        Un articol mic, o poza, ceva…😊

        Apreciat de 1 persoană

      2. Ideota69 spune:

        N-o sa te dezamagesc nici de data asta, are fata si lasagna, ca doar v-am zis ca eu cand mananc prin sat port si acasa si ieri am mancat in sat, direct la casa italiana, asa ca… de tort nu va zic inca, ca-i la frigider sa stea la rece cica 2 ore ca asa zicea reteta, ca de atunci imi tot curg balele pe langa frigider…

        Apreciat de 1 persoană

      3. sticri spune:

        😂😂😂😂 Nu suport prajiturile alea care se faca azi si se tin la frigider cateva ore sau se fac azi si se lasa la insiropat pana maine. E prea mare chinul-asteptarea..😂😂😂😂
        Acum am.lasagna facuta in casa pt ca acum vreo 2 sapt am mers la supermarket si am vazut lasagna semipreparata, era facit in Polonia. Am luat 2 cutii/tavite destul de mari. Le-am luat dupa ce am citit eticheta si nu era ninic suspect acolo, adica erau fara conservanti (asa scria 😂😂).
        Dupa ce s-a facut lasagna si dupa ce s-a mancat, la spalatul farfuriilor buretele de vase s-a inrosit, nici cu detergent nu mai iesea..😂😂😂
        Habar nu am din ce era sosul ala….
        Oricum, nu am avut ninic, dar….am stat cu grija.

        Apreciat de 1 persoană

      4. Ideota69 spune:

        oricum s-a obisnuit si organismul cu „chimicale”…a noastra e facuta in casa de o batrana siciliana de vreo 80 de ani la care mergem sa mancam de cate ori ne invita ca tare bine mai gateste… dar oricum in general incercam sa cumparam tot ce putem de la tarani dar e dificil sa stii exact tot ce mananci!

        Apreciat de 1 persoană

  2. Poteci de dor spune:

    La mulţi ani reprezentantelor acestei minunate specii! 🙂

    1. Ideota69 spune:

      Toate specia îți multumeste, Potecuțo! La mulți ani și ție ❤️

      Apreciat de 1 persoană

    1. Ideota69 spune:

      Multumesc, Adriana!

      Apreciat de 1 persoană

  3. Issabela spune:

    Ai un fiu superb ❤ La mulți ani din nou!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ideota69 spune:

      Multumesc, Issabela! Poza e de acum 5 ani, cand a implinit 18, dar titlul cartii e un mesaj foarte puternic si tineam sa-l vada toata lumea! La multi ani!

      Apreciat de 1 persoană

      1. Issabela spune:

        Superb era și la figurat… abia acum, că zici, m-am uitat cu atenție. „Iubesc pletele și ploaia/Și cămășile-nflorate”… ❤❤ Pup. Plec să-i scot și eu buletinul pletosului meu, în sfârșit :)))

        Apreciat de 1 persoană

      2. Ideota69 spune:

        Exact portretul fiului meu in versurile tale, exceptand ploaia, e drept! Multumesc! Felicitari pentru buletin!

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.