Francezul


      Alors, sunetul insistent al mesajelor se oprise.  Intenția mea era să le șterg fără să le citesc. Ochiul curios îmi căzu însă pe poza de profil a expeditorului, iar inima păcătoasă îmi dădu ghes s-o deschid. Mâna-mi  svâcni instinctiv pe butonul mouse-ului  într-un click aproape involuntar, în timp ce tensiunea ajunsă la maxim îmi pulsa sângele mai rapid ca de obicei.  Un barbat frumos,  jumatate nud, îmi râdea cu gura până la urechi dintr-o poză, cuprins de o fericire doar de el știută,  în așa fel încât unicul gând ce-mi alerga solitar prin creier era de a întinde mâna în încercarea de a-i mângâia  abdomenul lucrat multe ore la sală ce strălucea bronzat pe sub părul blond decolorat pănă jos spre blugii strimți rău pe niște picioare la fel de lucrate ca și abdomenul.  Mâini frumoase și la fel de păroase strângeau ferm volanul unei mașini de epoca. Urâțica, ce-i drept, dar ce mai conta. Ochii verzi, superbi, mă priveau fericiți.  Și ai mei îl priveau pe el. Caprui, bulbucați și ieșiți din orbite, se  lipiseră de monitor, în timp ce din colțul stâng al gurii, un șir de bale  înnebunite de hormoni sub presiune  îmi aminteau fără rușine că sunt femeie. Dintr-o dată, într-un unic moment rivelator, am înțeles barbații….
Cu inima bătându-mi tare și mâinile tremurânde cam ca în adoleșcență, fără să stau prea mult pe gânduri, răspund sec, ca și cum aș fi vrut de acolo din adâncurile orgoliului feminin șifonat să salvez o brumă de demnitate de la dezastrul mai mult hormonal decat emoțional ce mă consuma fără rușine de vreo cateva minute bune. Răspund aspru, răzbunător, cu ciudă, la salutul într-o italiană stricată. „Ciao! Como stai?” „Cum vreau!, zic. „Cine ești?” mai scriu, cu jumătate din mine sperând ca modul direct si nu foarte educat de a-l interoga sa-l facă să fugă de unde a venit, iar cu cealaltă jumătate, cea umană și nerușinată, făcând rugăciuni înverșunate la un Dumnezeu al hormonilor înnebuniți, care în direct pe fază la rugile mele, se vede că-l îndruma să se presinte simplu și elegant,  exact cum îmi place mie, câștigând în felul ăsta puncte dar nu și încredere, că vă amintiți expresia „ e prea frumos ca să fie adevarat”, care, ei bine, nu-mi dădea pace! Aflu, din cinci fraze și trei mișcări, că-i francez. Că are vreo 2 ani mai puțini ca mine, și că, zicea el, e o persoană simplă. Aflu și că i-ar plăcea să ne împrietenim, asta dacă îmi doresc și eu. De parcă eram eu cea care hotăra și nu hormonii mei. Între timp îmi mai trimite vreo două poze. De data asta îmbrăcat, insotit de o potaie mare si frumoasa… Apropo de asta, fetelor, ați observat că bărbații cu câini sunt din ce în ce mai presenți, în parcuri, la piață, pe rețelele sociale, mă întreb dacă nu cumva e o strategie masculină de agățat…
    Alors, rațiunea îmi urla disperată să fug, din păcate  toate celelalte părți ale corpului îmi urlau să rămân. Și cum rațiunea n-are nimic de a face cu hormonii, am rămas. Și uite-așa, de la o zi la alta, realitatea mea s-a franțuzit vertiginos, pe tonuri grasiate de franceză de nivel scolastic, îmbogățită cu italiană și pigmentată cu română, mai întâi timid în scris, apoi în convorbiri la telefon, și mai apoi în videochemate lungi că, na, doar tehnologia secolului XXI ne-o permite. De la expresii de tipul „bonjour mon amour” et „je t’aime” care mi-au deschis toate diminețile pentru vreo cateva luni, și griji simple dar primordiale cotidiane ca „Tu as mangè, mon tresor?” , într-un timp relativ scurt a trecut la concepte complicate ca: „Tu complètes ma vie tu donnes confiance en moi tu es celle qui me donne la force de croire et de continuer” – exact așa fără semne de punctuație, dar ce mai contează o intonație în fața la atâta sentiment – planuri de viitor și lungi poezii pline de amor, pe care n-o să vi le scriu doar pentru a evita riscul de diabet.
    În sfârsit, recunosc, îmi plăceau atențiile lui, ziceți și voi, cărei femei nu i-ar fi plăcut, dar asta nu mă impiedica să mă întreb ce rasă de bărbat normal nu-ți cere o poză nudă, o țâță, o bucă, un picioruș, ori nu-ți trimite măcar vreo 20 cu mister penis in erecție?!  Sex nimic, poze nud nimic, discuții porcoase nici atât, începusem să-mi fac griji… La început am crezut că se distra, asa cum făceam și eu, apoi mi-a trecut prin cap c-o fi gay, dar când l-am întrebat a zis ca nu, apoi l-am întrebat dacă are probleme cu sculatul, nu cu ală de dimineață că-mi facea de alarmă și știam că nu avea, cu celălalt, dar l-am vazut în chiloți și era clar că nu avea, apoi m-am gândit c-o fi vreun trufator, dar nu mi-a cerut nimic, în plus fusesem preventivă, nu de alta dar să nu-și piardă omul timpul degeaba, îi explicasem că-s româncă, că-s săracă și, drept bonus, nebună. Dar nici asta nu l-a îndepărtat. Unica explicație logică era că avea probleme grave la mansardă.  Iar cele  4-5-6 apeluri ori de câte ori se întâmpla să nu-i răspund, la început doar „asa ca să știe daca nu s-a întamplat ceva și pentru că-și facuse griji”, iar mai apoi ca să știe unde sunt, și cu cine, și când ajung acasă, mi-au întărit presupunerile. Într-o noapte m-a sunat de 7 ori. Nu i-am răspuns. Motiv pentru care, exact în acea noapte a decis să debarce din entitatea virtuală a dragostei născută pe valurile revoluției tehnologico-sociale și să treacă de la cazualitatea întâlnirii fatale pe domeniul lui Mark Zuchenberg la realitatea tradițională, fizică, în care oamenii se cunosc altfel, se îmbrățișează, fac sex, femeia calcă, iar barbatul repară balamaua slăbită la mobila din bucătărie. Cu alte cuvinte, hotărâse, de unul singur și nesilit de nimeni, să vină la mine, dar nu doar să mă cunoască, ci să și rămână aici, dacă nu pentru totdeauna, măcar pentru o perioadă „până decidem parcursul lucrurilor”…  Și repede, adică săptămâna următoare, pentru că, zicea el că simțea că mă pierde. Simțea bine. Că eu nu voiam să ne mutăm în realitate, că, ziceți și voi, ce sens avea să stricăm perfecțiunea lucrurilor?! Mie-mi plăcea așa cum era amorul nostru, digital, fără complicații si implicații adevărate.
    În concluzie și ca să nu mai lungesc vorba, încerc sa-l temperez, îi expun temerile mele,  îi explic că trebuie să ne cunoaștem mai bine, că nu-s virgină dar nici nebună, că dacă vrea neapărat să vină, eu n-am nimic împotrivă dar doar în vizită și să locuiască la hotel și așa mai departe, sinceritate ce nu prea a fost pe gustul omului, pentru că, într-o clipită, am trecut de la „dragostea vieții lui” și alte asemenea la „femeie fără suflet care i-a provocat atâta suferință” (?!), despre care gândea că „a facut bine fostul să mă lase, că nu merit să am un bărbat lângă mine”, si la multe blesteme de tipul „să nu ai parte niciodată de un bărbat” sau „să mori singură și nefericită”, insoțite de câte 5-10 apeluri pe zi cu număr ascuns ori necunoscut, și la care, o parte, dintr-un soi de masochism feminin, recunosc că am răspuns. Convorbiri în care voia să știe de ce nu mai vorbesc cu el, îmi reproșa că s-a îmbolnăvit din cauza mea, și, evident, de fiecare dată, voia să știe dacă am pe altul. Încet-încet , spre norocul meu, se vede că timpul i-a vindecat rănile și a renunțat să mă mai sune. Din când în când, după câte un număr pe care nu-l cunosc, îmi scrie cu vreun motiv inventat sau fără, mă întreabă de sănătate și dacă nu vreau să ne reîmprietenim.
Je ne veux pas!
„Le bonheur s’est envolé
Nous ne savons plus nous aimer »…

12 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Invisible spune:

    Ceva miroase a patologic (in franceza, desigur:) E bine ca observi la timp steagurile rosii care semnalizeaza cand e ceva in neregula.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ideota69 spune:

      Asa este! Am eu o expresie: „nasul nu ma minte niciodata!” pe care n-o spun doar ca s-o spun, ci pentru ca intr-adevar instinctul semnaleaza intr-un fel sau altul intotdeauna pericolele, trebuie doar sa invatam sa-l ascultam! Multumesc!

      Apreciat de 1 persoană

  2. Ioan M. spune:

    A republicat asta pe Cronopedia.

    Apreciază

  3. Issabela spune:

    Alors, te-am citit ca pe-un bestseller, draga mea, și dacă bestsellerurile cu amor picant de azi ar acea și umorul tău, le-aș deschide și eu…

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ideota69 spune:

      Multumesc, Issabela! Tu mă știi, eu fac haz de necaz, că să fiu sinceră, mare necaz mi-a mai fost că nu m-am înfruptat din bunăciunea aia… Partea buna e ca mi-am exersat franceza, partea proasta e că chiar că o să rămân singură și nef…, ca de la el nu am mai avut ochi decât pentru frumoși, și de obicei ăștia sunt ori luați ori gay🤦😂…in sfârșit, speranța moare ultima😂😂

      Apreciat de 1 persoană

      1. Issabela spune:

        nu mai pot 😂😂😂 visez o terasă, cu valuri adiind în spate, unde să depănăm amintiri d-astea și să rîdem pînă nu mai știm de noi… apoi să ne-ntoarcem senine acasă, fiecare la ce-i e mai drag pe lume.

        Apreciază

      2. Ideota69 spune:

        Ooodaaa! Iti aduci aminte ca fabulam eu despre asta acum cativa ani, inca mai visez…dar, intr-o zi, cand associatia noastra interculturala va lua directia care trebuie, intalnirea prietenelor din toata lumea va fi pe lista evenimentelor perene si obligatorii! Nu va avea o data fixa, se va intampla, cand se va intampla, fara organizari, fara pretentii, important e sa fie macar 2, ca de la a treia e deja gasca! Doamne ajuta! O sa vezi ca va veni si ziua aia!

        Apreciază

  4. Poteci de dor spune:

    Văleeuu! Ăştia-s periculoşi, se scapă greu.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ideota69 spune:

      Potecuțo, acuma, judecând la rece, la mii de kilometri distanță, nu vad cat de periculos putea fi, dar eu sunt căcăcioasă in general, mai ales în acest caz ca omul avea probleme la căpușor…că, apoi, s-o zicem pe aia adevărată, nici în lumea reală la aproape 50 de anni nu prea mai găsești unul normal și liber in același timp…te pup

      Apreciat de 1 persoană

  5. Florin spune:

    MONSIEUR CANNIBALE…JE N’VEUX PAS MOURIR…
    MONSIEUR CANNIBALE…LAISSEZ-MOI PARTIR…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.