“Io non so parlar d’amore”


     Adriano Celentano confesează pe acorduri de suflet “Io non so parlar d’amore”,  operatorul radio aproape urlă peste vocea cantautorului că “dragostea se simte în aer”, eu mă întreb ironic: dacă nu azi, atunci când?! Ca să mă conving, cobor ușurel geamul mașinii, dar în aer  nu simt decât smog și un iz de cafea espresso purtat de vântul tăios de februarie de la vreun bar din apropiere. O fi ăsta mirosul iubirii, îmi zic…
    Azi, mai mult decât în oricare altă zi din an, se vorbește despre dragoste, se predică despre cât de bine face iubirea, despre cum aceasta ne face mai fericiți și mai buni. Adevărul, așa cum îl știm cu toții, de cele mai multe ori, e altul, pentru că adevărul nu-i niciodată unul singur.
    Și totuși, azi, ascunși în spatele buchetelor de trandafiri roșii de 7 euro firul, inimioare, declarații mai mult sau mai puțin adevărate și prânzuri scumpe, alegem ipocrizia și, pentru câteva ore, preferăm să uităm că, de fapt, dragostea reprezintă altceva, că nu durează doar o zi pe an, că nu ne face mai buni, ba, dimpotrivă, de multe ori ne transformă în rău, in falși, ipocriți, repetitivi, suferinzi, previdibili, grași, puturoși. Că iubirea impune compromisuri, renunțări, negocieri, conflicte. Că iubirea delude așteptările și că celălalt nu-i aproape niciodată ceea ce la un moment dat am visat. Nu există strategii în iubire, nu există revendicări legitime. Pentru că, în realitate, iubirea reprezintă cea mai dificilă tentativă de a ne suporta unii pe ceilalți  cât mai mult posibil, e la cina tăcută din fiecare seară, e puterea de a asculta aceeași poveste fără să caști ori bășina pe care nu te mai preocupi să-i dai drumul. Iubirea înseamnă discuția aprinsă pentru cine face piața sau cine duce gunoiul, cearta pentru banii care nu ajung niciodată, pentru că el sforăie sau pentru că tu răspunzi urât. Dar mai mult decât orice, e puterea de a trece peste toate astea, peste probe și erori, de a discuta opțiuni și a găsi soluții. Iubirea, de fapt, e ceea ce nu arătăm la toată lumea, iubirea e a celor destul de cinici s-o suporte exact așa cum e, a celor care nu au nevoie sa fantasticheze, să mintă ori să se mintă.  Dar, în același timp, e a celor indeajuns de puternici să îmbrace masca ipocriziei în mod conștient, cu bucurie, trăind, pentru o zi, în fiecare în an, fabula mult visată. Într-un fel,  cum zicea fecior-miu ieri: „Ma’ , știu că-i o sărbătoare falsă, dar zi-mi tu mie cum îi spui asta prietenei tale fără consecințe?! Fără să riști să nu ți-o mai dea o lună?”
     Conclud, răspunzându-i că are dreptate, că #Iubirea e cotidianitate, e transparență, e libertate, e altruism, e prievilegiul de a simți încă în ciuda tuturor obstacolelor dar, în același timp, e acceptare, suferință, compromis, condividere, umanitate…

2 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Poteci de dor spune:

    Eh, gata, a trecut, pot respira toţi uşuraţi până la anul. Ah, stai. Vine 1 Martie. Şi pe urmă 8. Ups, nasol.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ideota69 spune:

      Exact, Potecuto! Barbatii nu, ca vine 1 Martie, 8 Martie, ca suntem frumoase, ca etc. Te imbratisez cu multa dragoste|

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.