Se întâmplă


      Se întâmplă să-mi arunc o privire îndărăt și să văd cum lucrurile se schimbă. Se întâmplă să mă simt mai vulnerabilă, mai sensibilă, mai emotivă, mai conștientă, mai perdută. Se întâmplă să am nevoie de ajutorul unui fiu dar să nu recunosc, pentru că în minea mea ar fi un soi de acceptare, un fel de cerere de permis de îmbătrânire. Se întâmplă să mă așez pe marginea hăului și să-mi simt fricile cum îmi strâng in pumn stomacul și-mi macină gândurile. Se întâmplă să mă gândesc la libertatea de care am abuzat, la fericirea de care nu m-am bucurat îndeajuns, la oamenii și vremurile pe care nu le-am apreciat, la inepțiile și tâmpeniile pe care le-am pus la rang de lucruri serioase, la faptul că am crezut de-adevăratelea că lucrurile depind de voința și capacitatea mea și nu neapărat de cazualitate.
    Se întâmplă ca în ultimul an să fi simțit diferit, să nu fi reușit să mă adaptez la circumstanțe, să nu fi simțit  în mod corect oamenii, să nu fi gândit înainte să fi zis cuvinte grele, sa-mi fi pierdut cumpătul, să nu fi surâs când aveam un milion de motive, să nu fi simțit bucurie în fața strălucirii soarelui ori a zăpezii ce îmbracă minunat munții.
    Se întâmplă că a mai trecut un an, unul în care am câștigat mult dar am pierdut și mai mult. Un an greu, chinuit, pe care mi-ar plăcea să nu-l pun la socoteală. Un an în care am fost mai mult numere decât persoane, numere de cazuri ori de morți, numere iraționale, ori, și mai rău, imaginare, numere pozitive, algoritmi, grafice, indici, griji, frici, depresii, alunecând într-un univers închis într-un număr și pierzându-l pe acela al valorilor esențiale.
    Se întâmplă să-mi dau seama că, intr-un fel sau altul, viața merge înainte. Și că în realitate, pendulează, indiferent de voința noastră, la capătul unui fir fragil și prea întins. Se îmtâmplă ca o dată pe an să simt mai abitir lucrul ăsta. Iar atunci, să vreau să dau de pământ cu expresii de tipul „ce nu te omoară, te face mai puternic”, dar se întâmplă mai apoi să văd oameni dragi și să vreau să le mulțumesc fără niciun motiv special, ci doar așa pentru că există. Pentru că sunt familia mea. Sau pentru că sunt prietenii miei.
    Se întâmplă ca azi să vreau să mulțumesc oamenilor dragi, vouă, tututor!
   

5 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. bernard25 spune:

    BONJOUR

    Que l’année nouvelle soit comme une caresse
    Illuminée par les sourires de ceux que vous aimez
    Que leur gentillesse vous couvre de tendresse
    Année de joie et de plaisirs chaque jour partagés

    Bisous Bernard

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ideota69 spune:

      Merci Bernard! Je vous souhaite une meilleure et plus calme nouvelle année et la tranquillité dans votre cœur! Je t’embrasse

      Apreciază

  2. Poteci de dor spune:

    Să ne fie următorul mai bun.
    Mulţumim şi noi!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ideota69 spune:

      Sa speram, Potecuto!

      Apreciază

  3. Ioan M. spune:

    A republicat asta pe Cronopedia.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.