A doua rundă

on

      În aer se simte din nou acel miros. Il știți și voi! Acela pe care n-am prea avut timp să-l uităm. De incertitudine, de greutate, de teamă. Străzile aproape pustii fac să-mi tremure inima. O frică ciudată îmi invadează ființa, o simt cum își face loc în fiecare celulă, în fiecare neuron, în fiecare privire ce scrutează orizontul incert, în zgomotul sec al încălțărilor bătute de asfalt. Nu e una fisică, ci mai degrabă una psihică, apăsătoare. Aceea de conștientizare a lucrurilor, a realității, încet, calm, dureros, dar nu o realitate obiectivă, relevantă, netă ori filosofică, ci una grea, vâscoasă, meschină, mediocră, care te sfârșește, te disperă, îți omoară speranța și îți chinuie spiritul, în toate formele lui, propriul eu, subconștientul, în timp ce sentimentul de inadecvateță, de faliment îți pătrunde în minte și în viața cotidiană.
    Dacă cineva ne-ar fi povestit anul trecut pe vremea asta despre realitatea actuală, i-am fi râs în nas, întrebându-l superior ce-a fumat  ori la ce filme ciudate se uită. Dacă l-am fi văzut cu mască, l-am fi arătat cu degetul. Acum îl arătăm cu degetul pe cel fără. Săptămâna trecută un decret a limitat programul barurilor si a restaurantelor, ba mai mult, a decis că după h 18.00 nu se mai mănâncă. Mă întreb cât va mai dura până vor decide orele în care se ori nu se mai fwte. Mă întreb și cui îi folosește. Că mie nu! Nu sexul, vreau să zic regulile. Și ma tem că nici la ceilalți. Dar nu pentru că regulile nu sunt bune, ci pentru că ăstea sunt de căcat.
     Partea cea mai dificil de suportat e că știam. Știam că odată cu venirea toamnei, frigul ar fi purtat un nou val de contagii și de restricții. Dar aveam atâta nevoie să nu ne gândim, să ne ilusionăm cu vieți și lucruri normale: să ne îmbrățișăm prietenii și rudele, să mâncăm la restaurant, să mergem la mare, să bem o bere la terasă, într-un soi de conștiință suspendată, fără să  vrem să ne amintim dar fără să uităm de-adevăratelea.
    Și, uite-ne, din nou aici. Închiși în casă, frustrați și limitați, fără  dreptul unui proiect de viitor, fără satisfacții, ascunși de un pericol necunoscut, în liniștea unui oraș golit, închis în el însuși, sfârșit, trezit doar din când în când, nu de gălăgia vreunui grup de copii în drum spre școală sau de muzica vreunui local, ci de sunetul ascuțit al sirenelor ambulanțelor. Hotelul de peste stradă a închis ieri, patronul zice că nu mai făcea față cu costurile. Pizzeria din colț va avea același destin. Sălile de sport au fost primele, împreună cu cultura, că, na, la ce ne folosesc teatrele, cinematografele, sălile de lectură ecc?! Micii imprenditori vor muri unul după altul… Necesitățile individului trec pe locul doi în favoarea colectivității, așa cum istoria și timpurile o impun. Principiile fundamentale ale Constituției încep să nu mai aibă sens…
    Mă întreb dacă de data asta va fi mai rău. Mă întreb și dacă situația ar fi putut fi gestionată în mod diferit.  Mă întreb și de ce fii-miu a trebuit să-și plătească tamponul. Dar și dacă la fel se va întâmpla într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat  și cu vaccinul. Dacă și Crăciunul îl vom petrece cum am petrecut Paștele. Dacă…
      Intrăm într-o iarnă lungă și grea, obosiți, săraci, crizați, speriați, dar conștienți de faptul că dacă negăm realitatea nu înseamnă că o și schimbăm, că dacă vrem să nu fim victime ale selecției naturale trebuie să ne adaptăm, să ne modificăm pentru a supraviețui. Pentru a supraviețui la schimbări generale, totale, așa cum, în fond, omenirea a făcut de când există.
      Vă îmbrățișez strâns și emoționant, atât cât regulile mi-o permit…Că, să vă zic un lucru, pentru mine să nu pot să vă îmbrățișez este o mutilare socială gravă, în acest 2020 plin de regretele unui trecut nu îndeajuns apreciat, incertețele prezentului și fricile unui viitor innebunit…

15 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Iosif spune:

    Eu pot sa spun ca-n viata, tot ce mi sa întâmplat,
    Bine sau rau, a fost de-a mea perceptie planificat.
    Iar tot ce se petrece azi în lume, bine sau mai rau,
    Este spre binele celor, care-L iubesc pe Dumnezeu…

    „De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.
    Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel Întâi Născut dintre mai mulţi fraţi. Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat, şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi, iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.
    Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?”

    Un sfârsit de saptamâna binecuvântat si linistit, de grijuri si îngrijorari lipsit, în pace si iubire sufleteasca învelit de Dumnezeu prin Duhul Sau Cel Sfânt ! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. 69 spune:

      Dumnezeu e totul sau nimic. Depinde de fiecare dintre noi de care parte simte ca trebuie sa stea… eu sunt o sceptica, divinul il percep rar, dar nu-l refuz.. .Refuz in schimb sa stau de partea „nimicului”…si ij acest sens, imi vin in minte cuvintele lui Aljosa Karamazov: „Doar noi putem fi atat de idioti ca sa nu intelegem ca viata insasi e paradisul, ajunge doar sa vrem sa intelegem acest lucru ca sa inceapa sa straluceasca in toata splendoarea ei, iar noi ne-am imbratisa plangand”… Sfarsit de saptamana linistit, Iosif!

      Apreciază

      1. Iosif spune:

        Sper din toata inima ca sunteti bine. Eu va doresc sa aveti zile senine. O saptamâna plina de pace, dragoste, caldura, iar Adevarul Absolut Atemporal sa-ndeparteze sentimentele de frica, îngrijorari si ura.

        Apreciază

  2. Poteci de dor spune:

    Am un nod în gât după ce-am citit şi nu ştiu ce-ar mai fi de zis. Tare te-aş îmbrăţişa. La propriu, nu doar aşa, prin cuvinte.

    Apreciat de 1 persoană

    1. 69 spune:

      Nu voiam sa te intristez…e ultimul lucru de care avem nevoie acum! Aici e o zi plumburie, azi dimineata am vazut un prieten pe care, la cum merg lucrurile n-o sa-l mai vad pentru cel putin o luna, nici pe el, nici pe altii, de maine au interzis cafeaua la bar… oricat de puternic ai fi, nu poti sa nu fii trist…si cum suferinta daca nu e totala, nu-mi ajunge, ascult De Andrè… Eu sper ca intr-o zi te voi imbratisa de-adevaratelea! Mi-o pun pe lista cu lucruri obligatorii de facut! Multumesc, Potecuto

      Apreciat de 1 persoană

      1. Poteci de dor spune:

        Am notat şi eu şi facem să se împlinească! 😉
        Îţi mulţumesc mult şi hai să trecem cu bine şi peste asta, da? 😉

        Apreciat de 1 persoană

      2. 69 spune:

        Sigur, daca nu trecem noi cu bine, atunci nu mai trece nimeni! Am trecut prin atatea ca una in plus… si-apoi de data avem avantajul ca nu-i prima data si macar un pic stim cum sa ne comportam: eu promit sa nu mai atac frigiderul, sa fac sport si sa nu disper… te pup

        Apreciat de 1 persoană

  3. Ioan M. spune:

    A republicat asta pe Cronopedia.

    Apreciază

  4. ioansperling spune:

    „dacă vrem să nu fim victime ale selecției naturale trebuie să ne adaptăm” Și dacă vrem sa fim vitime a selectiei naturale cine ne intreaba? Uite eu vreau! Si nu sunt singur! Pentru mine supravietuirea in astfel de conditii nu este viața! Si daca nu este ce conteaza cum sunt mort?

    Apreciat de 1 persoană

    1. 69 spune:

      Chestiune de alegere… De ce trebuie sa te intrebe cineva, macar atata poti sa alegi… vreau sa zic sa traiesti ori nu! Ma refer la noi toti, in general. Din punctul meu de vedere, vor fi destul victime, nu de virus, ci mai degraba de deznadejde, de sinucidere, de foame chiar… in sfarsit, e mult si greu de zis… Concluzia e ca nu ne intreaba nimeni, suntem prea mici, chiar nu neaparat si prosti! Seara buna

      Apreciat de 1 persoană

      1. ioansperling spune:

        Bai baiul e ca eu vreau sa traiesc ca si pana acuma! Sa ma intalnesc cu moartea cand vrea ea nu eu! Ori stapanii vor sa traiesc cum vor ei!
        Noapte buna!

        Apreciat de 1 persoană

      2. 69 spune:

        Cum ziceam, eu cred ca avem intotdeauna, intr-un fel sau altul, de ales… Cat despre moarte, sa stea cat mai departe, ca suntem tineri… Multumesc! te imbratisez

        Apreciat de 1 persoană

  5. Aura B. Lupu spune:

    De data asta este deja mai rău. Strâns, virtual, te îmbrățișez și eu, ai scris și descris exact ce-am scris și descris adineauri și eu. Se simte în aer… 😥

    Apreciat de 1 persoană

    1. 69 spune:

      Ma tem ca ai dreptate. Ca avem dreptate! Cu toate ca n-ar trebui sa fie asa, daca ne gandim ca acum avem avantajul faptului ca e a doua oara si noi si statul ar cam trebui sa stim cum sa ne comportam ca sa nu agravam situatia… din pacate, omul are aceasta tendinta sado-maso… O seara linistita, Aura!

      Apreciat de 1 persoană

      1. Aura B. Lupu spune:

        Mulțumesc, la fel și ție îți doresc! 💝

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.