La mulți ani, oameni dragi!


      Azi am vorbit cu doi oameni dragi. Era ziua la amândoi. Îmi era dor de amândoi. De unul mai mult. Pentru că-mi e frate. Zamfir. Il cunosc dintotdeauna, că doar m-am născut înaintea lui. Și-l iubesc dintotdeauna, că doar nu prea am avut de ales. Celălalt, Fabio, e un prieten, l-am cunoscut aici, acum câțiva ani. E profesor de drept și unul dintre cei mai buni oameni pe care i-am întâlnit vreodată. Acum că mă gândesc, cred că ăsta e motivul pentru care s-au  născut în aceiași zi.
    Aș fi vrut să fiu fericită. Pentru ei, dar mai ales pentru mine. Că i-am auzit. Că am vorbit. Dar nu sunt!  Ceea ce simt nu-i deloc fericire, e frustrare. Neputință. Aproape durere. Pentru că mi-ar fi plăcut să-i întâlnesc, să-i strâng în brațe, să-i ating, să-i simt. Pentru că îmi lipsește gestul de a strânge oamenii dragi în brațe, îmi lipsește încrederea că această perioadă va trece și-mi e foarte frică că va deveni un mod de viață. Unul “de merde” din toate punctele de vedere. Sunt obosită de tot. De tot ce văd și ce aud, de judecăți, de teorii. Ale altora, ale mele. Sunt obosită să cred. Sunt vremuri în care nimeni nu mai vrea să creadă, tot mai pătrunși de conștiința faptului că între noi nu mai există nimic, nimic bun: ordine distrusă, frumusețe coruptă, durere, umilință. Frică. Oamenii nu mai cred nici măcar în adevăr. Pentru că au înțeles că adevărul nu te face liber, ci disperat. De aia sunt atât de puțini cei dispunși să-i suporte greutatea. Să-i simtă sămânța distrugerii, sulf incandescent deasupra orașelor perdute, consumate de perversiune politică.
    Preferăm minciuna, caldă, dulce, frumoasă, construim eroi, aproape toți negativi,  eroi să fie, pentru a ieși din cotidian, din impotență, pentru a avea cinci minute de notorietate. În fond, de atâta avem nevoie, de 5 minute. Ca să ne întoarcem mai apoi împăcați la planeta noastră de narcisiști, de sportivi o ora pe zi, de mancători de soia, de monopattinatori green, aceeași realitate actuală  de merde.
    Observ, meditez, îmi pun întrebări. Refuz să răspund. Pentru că nu pot s-o fac cu ușurință. Fixez orizontul încruntată. Mă gândesc la viitor și mă tem. Mi-ar fi plăcut să fiu imună de nebunie, pentru că nebunia promite protecție, distanță, filtrare socială, politică… Promite… Mă întorc în mine, îmi privesc rănile, simt gustul metalic de sânge, și amareța neputinței, aceleia de a schimba lucruri, de a nu putea alege de a întinde mâna pentru a mângaia obrazul unui frate ori a deschide larg brațele pentru al îmbrațișa! Vise nerealizate, iluzii înfrânte…
    Îmi simt cocoașa grea, apăsătoare, la fel ca aceea a frustratului suveran shakespearian.  Bolnav… de minte și de corp.

10 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Iosif spune:

    La multi ani, decenii, secole, milenii, fratelui si profesorului, iar tie multa, pace, liniste, întelepciune, libertate, bucurie, în tot ceea ce urmeaza sa se întâmple si sa fie, în aceasta minciuna si înselatorie mondiala numita „pandemie” ! 🙂 )))

    Apreciat de 1 persoană

    1. 69 spune:

      Multumesc; Iosif!

      Apreciază

  2. Poteci de dor spune:

    La mulţi ani! Să îţi fie sănătoşi cei doi dragi ai tăi.
    E tot mai dureros adevărul ăsta, da… Eu încerc să-i mai pun câte o eşarfă, câte o brăşo, ceva, orice…

    Apreciat de 1 persoană

    1. 69 spune:

      si eu, Potecuto! Si, in general reusesc sa ma „pacalesc”, dar apoi vin momente ca cel de ieri si nu mai gasesc sensul nici la brosa, nici la esarfa…norocul meu ca am un caracter bun si-mi revin repede! Multumesc de urari! Te imbratisez

      Apreciat de 1 persoană

  3. Array spune:

    Acele adevăruri mici sunt mai ușor de suportat, dacă te obișnuiești cu doza. Sunt ca bucuriile mici, doar că te dor, în loc să te fericească. La mulți ani și din partea mea!

    Apreciat de 1 persoană

    1. 69 spune:

      Asa e, adevarurile mici sunt mai usor de suportat. In ceea ce priveste cele mari, de cele mai multe ori nici nu prea le inteleg, dar in context unele fac rau tare mai ales din cauza asta…Multumesc! Te imbratisez

      Apreciat de 1 persoană

  4. Issabela spune:

    La mulți ani!
    „Preferăm minciuna”… 😦 dar de unde să știm adevărul?
    Abia ni le știm pe-ale noastre, adevărurile. Eu mi le-am găsit. Dar pe ăla general… mi-e imposibil să-l discern…

    Apreciat de 2 persoane

    1. 69 spune:

      Ai dreptate, Issabela, ala mare, general e dificil, poate imposibil sa-l aflam… eu zic de alea mai mici, pe care multi dintre noi le refuzam! Nu tu, tu esti tu, am zis-o mereu, dar pentru majoritatea e diferit, ca, privind dintr-un alt unghi, e chiar de inteles, e mai simplu, mai putin dureros… Te imbratisez cu drag! Multumesc

      Apreciat de 1 persoană

  5. Ileana spune:

    La mulți ani frumoși🎂🍀

    Apreciază

    1. 69 spune:

      Multumim Ileana! Te imbratisam cu drag

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.