Din mers

La început l-am urât. Cred că și el pe mine. Îl simțeam gri și rece. Și atât de umed. Eram obișnuită cu stralucirea soarelui de pe faleza Dunării și cea a zăpezii în prag de sărbători, cu lumea ce cunoaște și judecă pe toată lumea, așa cum stă bine în orașele mici ca cel din care veneam eu. Apoi, o rază de lumină pătrunse timid în sufletul meu, deschizând o perspectivă căreia nu-i dădusem nicio șansă. Și l-am iubit. Și am înțeles că viața nu-mi va fi niciodată simplă aici, dar și că e un oraș care te obligă să dai mult ca să obții mai mult, care-ți ia ca să-ți dea, care te golește ca mai apoi să te umple.